joi, 28 iulie 2011

Risca

Ieşi în întâmpinarea celui ce te evită, 
dăruieşte celui care nu-ţi cere,
iubeşte-l pe cel care te respinge ! 
Deci…riscă, nu ai nimic de pierdut…
Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…







cand nu ma vrei, dar ai nevoie de mine, trebuie sa raman
cand ma vrei, dar nu mai ai nevoie de mine, trebuie sa plec

sâmbătă, 9 iulie 2011

Cântec de iubire



Cum să opresc sufletul meu spre a
nu se uni cu-al tău?
Cum să-l sui oare
deasupra ta spre un alt ideal?
Ah, cât de mult să-l cârmuiesc aş vrea
la ţărmu-acela-n bezne-ascuns, spre a-l
pune-ntr-un loc străin, tăcut şi care
să stea, când profunzimi vibrezi în val.
Şi totuşi, ce pe tine şi pe mine
ne mişcă, ştie – arcuşu – să ne îmbie,
din două coarde unic sunet dând.
Ce instrument ne ţine-n acordare?
Şi care-artist în mâna lui ne are?
O, cântec blând.

joi, 16 iunie 2011

te iubesc

... soare, copii, rasete, lacrimi in colt de ochi, discutii ce aluneca grabit de la aprecieri spre judecati si intr-un colt de parc, intr-un fotoliu, cu ochii plini de lacrimi si vocea dansand fiecare cuvant o femeie traieste in trecut, se scuza parca pentru felul in care a iubit   "putea sa fie gunoiu cat casa, dar eu stateam si vorbeam cu el, in fiecare zi vorbeam, ne povesteam tot ce am facut peste zi  ",   "il dragaleam mereu, asa eram eu si lui ii placea, dar si cand ma suparam si il bodoganeam, ca asa suntem noi femeile  " si vocea calda   "cred ca-i era dor sa vorbeasca despre el, ai vazut cum nu se mai oprea?  " ...si inca-mi primesc raspunsurile in toate felurile posibile. multumesc, iarta-ma, te iubesc



Rose Milligan -”Dust if you must”
 
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie 
“Te iubesc” pe mobila.

duminică, 29 mai 2011

multu

ca in diminetile de dupa...dar nu stiu de dupa ce fuse asta ca nu mi amintesc nimic sa fi visat, facut sau chiar simtit deh muzica (aveam nevoie de motive, ca doar altfel cum sa spui "nu mi amintesc si nici n am chef s o fac " :)))))) ..si i am gasit pe ei plini de viata, de muzica si de glume ...as fi multumit si io ca omu normal verbal dupa  "ai luat vreodata bataita la funduletul gol? " da mi trecu rapid cu un   "acu te las pe tine si ma ocup de mine :))))))  " ...

MULTUMESC, darul tau ma umple de bucurie 


 da, in orice forma ar veni

luni, 16 mai 2011

simplitate

uneori ma intrebam de unde are atata putere sa alerge asa toata ziua, alteori ma intrebam cum de se poate trezi asa devreme si sa iasa in racoarea diminetii, cum de nu mai zaboveste in casa in jurul focului, cand afara e frig si aproape intuneric, alteori ma intrebam de cum are mereu un zambet abia ghicit pe chip, de unde are atata liniste si cald in privire...stiam din povestile ei ca nu i fusese usor, imi placea mai ales ca nu facea ca ceea ce mi povestea sa sune frumos, poleit si cu toate astea nu vorbea cu naduf, cu ranchiuna, era doar o poveste buna pentru nepoti...
astazi dupa atatia ani, dintr o poveste asemanatoare am un raspuns "da nu ma gandesc, ma ridic si fac ce am de facut"

luni, 9 mai 2011

I Am There

I am the breeze that kisses your cheek.
I am the sun that warms your face.

When you look at the purple evening sky, it is me.
When you see a majestic mountain, it is me.

When the birds sweetly sing, it is my voice.
When the water gently laps against the shore, it is my heartbeat.

I am the green grass against your feet.
I am the refreshing shade of summer.

In the stars, you see my eyes.
In the blue sky, you see my body.

Feel the air that surrounds you,
I am there.

Feel the love in your heart,
I am there.

Hanoochi


vineri, 6 mai 2011

lucruri simple


"    Tinusem slujba de dimineata pentru putinii enoriasi dispusi sa se scoale devreme iarna, cand mi am adus aminte ca uitasem sa iau banii din cutia milei. M am intors si am auzit o melodie care m a facut sa vad totul altfel, ca si cum aerul ar fi fost atins de mana unui inger. Intr un colt, aproape in extaz, o tanara de vreo douazeci de ani canta la vioara niste imnuri de slava, cu privirea atintita asupra icoanei Imaculatei Conceptii. 
     M am dus la cutia milei. Ea m a vazut si s a oprit - dar eu am facut un semn cu capul, incurajand o sa continue. Apoi m am asezat pe o banca, am inchis ochii si am ascultat.
     Atunci senzatia Paradisului "posedarea imaginatiei de catre sacru", parca a coborat din ceruri. Ca si cum ar fi inteles ce se petrecea in sufletul meu, ea incepu sa combine muzica si momentele de liniste. Cand se oprea din cantat, eu spuneam o rugaciune. Imediat, muzica reincepea.
     Eram constient ca traiam un moment unic in viata mea - acele momente magice pe care nu le intelegem decat atunci cand au disparut. Eram acolo cu totul, fara trecut, fara viitor, traind doar dimineata aceea, muzica, extazul, ruga neasteptata. Am intrat intr un fel de adoratie, de extaz, de recunostinta ca ma aflam pe aceasta lume, multumit ca mi urmasem vocatia, in ciuda protestelor familiei. In simplitatea acelei mici capele, in vocea copilei, in lumina diminetii care scalda totul, am inteles inca o data ca maretia lui Dumnezeu se dezvaluie in lucrurile simple. "