... soare, copii, rasete, lacrimi in colt de ochi, discutii ce aluneca grabit de la aprecieri spre judecati si intr-un colt de parc, intr-un fotoliu, cu ochii plini de lacrimi si vocea dansand fiecare cuvant o femeie traieste in trecut, se scuza parca pentru felul in care a iubit "putea sa fie gunoiu cat casa, dar eu stateam si vorbeam cu el, in fiecare zi vorbeam, ne povesteam tot ce am facut peste zi ", "il dragaleam mereu, asa eram eu si lui ii placea, dar si cand ma suparam si il bodoganeam, ca asa suntem noi femeile " si vocea calda "cred ca-i era dor sa vorbeasca despre el, ai vazut cum nu se mai oprea? " ...si inca-mi primesc raspunsurile in toate felurile posibile. multumesc, iarta-ma, te iubesc
Rose Milligan -”Dust if you must”
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci o data si-o data),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin cand poti scrie
“Te iubesc” pe mobila.
