prin mine

toate gandurile pe care le-am lasat sa ma raneasca, toti pasii pe care nu i-am facut dintr-o teama sau alta, toti oamenii carora nu le-am premis sa deschida in mine universul ce sunt ....sunt modalitati prin care ma pedepsesc, prin care accept sa ma omor cate un pic, prin care incalc iubirea divina ...

de fiecare data cand cer altora ce eu pot sau nu pot oferi, am pretentia ca stiu mai bine decat ei care e drumul cel bun si ca implicit sunt mai buna decat ei, pozitionandu-ma automat intr-o pozitie de putere ...
in fapt fiecare alege pentru sine, alegerile mele pot fi bune si minunate decat pentru mine, pentru nimeni altcineva si orice as invata din ele e doar ceea ce eu vad sau inteleg, nu are legatura cu nimeni si nimic altceva ... in oricate cuvinte sau feluri as putea sa explic cuiva singura modalitate prin care as putea sa ii arat ceva cat de cat apropiat de ceea ce eu vad/inteleg/simt e la nivel energetic acolo unde cuvintele nu-si au rostul ...


nu poti obliga pe nimeni sa fie sincer ... asta.i treaba de interior, e ceva intre tine si tine, nu ceva ce faci cu cineva sau pt cineva ... sa spui mereu ceea ce simti e semn ca te iubesti, ca te apreciezi, ca onorezi darul bunului ce se manifesta prin tine ... si daca careva nu.ti apreciaza sinceritatea nu e pentru ca ar trebui sa schimbe sau sa schimbi ceva, e doar semn ca n.are ce cauta in viata ta sau tu in a sa ... la fel cum nu conteaza cum te vede sau ce crede cineva in legatura cu tine, ci conteaza cum esti tu cu adevarat si daca tu esti in adevar cu tine, toti ceilalti nu vor putea sa fie altfel in preajma ta ...

multumesc tata

pentru ca uneori se intampla si asa ... un simplu gest, o privire, o silueta sau pur si simplu un ceva caruia i-am uitat importanta sau necesitate ii destul pentru a porrni furtuna ... 

e un multumesc aici ... dincolo de intristarile de moment, dincolo de lucrurile ce s-ar fi putut cerut spuse la un moment dat, dincolo de distantele in timp sau in spatiu, dincolo de tot si de orice ... iti multumesc ca ai facut parte din viata mea ... iti multumesc pentru caldura cu care mereu m-ai inconjurat, pentru ca faceai ca raceala mamei sa fie mai usoara, pentru ca zambeai cald de fiecare data cand iti ieseam in cale, pentru ca ma ridicai sa ating cerul cu mana, pentru ca ai incercat in felul tau sa ma inveti atatea, pentru ca mi-ai aratat ca un om frumos poate sa aiba slabiciuni ... si ca pot sa trec peste ele si sa nu fac din ele un capat de tara... iti multumesc pentru bunatatea ta, pentru linistea aia de dincolo de cuvinte .... pentru injuraturile toate si pentru cuiele batute in pereti pentru ca sa stim mereu unde ne sunt cheiile, pentru taria din mine iti multumesc tata ... iti multumesc pentru ca mi-ai permis, pentru ca mi-ai ingaduit ... pentru ca aveai mereu un zambet pentru mine in ochii astia imensi ce-i port mereu cu mine ... iti multumesc pentru ei, desi uneori e greu sa  ma uit in oglinda ... iti multumesc pentru felul frumos si delicat in care invatasei sa aplanezi conflictele ... iti multumesc pentru ca ii iertai avantul si nebunia tineretii si, chiar daca el nu simtea asta, il priveai ca pe un fiu ... iti multumesc ca ti-a fost drag de mine, atat de drag incat m-ai iertat ca i-am ingaduit ... in detrimentul tau ... iti multumesc ca pana in ultima clipa ai facut sa conteze fiecare secunda, sa simt ca sunt iubita si ca prezenta mea aduce bucurie, desi ... n-am deschis decat inima si gura mi-a ramas tacuta, desi existau milioane de lucruri pe care mi le-as fi dorit sa ti le spun ... iti multumesc pentru mana aia tremuranda ce ai intins-o spre mine ingaduindu-mi sa te imbratisez prin ea si ma iata daca ai vazut ca ma durea, dar ... 

si inca e ziua ta pentru mine, in inima mea.... de 8 martie, atunci cand toata lumea are altceva de sarbatorit - si n-ar putea nicicand sa fie altfel ... si daca uit cealalta data e doar pentru ca, pentru mine, caldura ta inca ma inconjoara .... iti multumesc tata

stralucind

nu ce astept si nu ce primesc, ci ceea ce cu atata bucurie ofer imi incanta sufletul ... aminteste-mi - iubirea nu e decat iubire, nu cere, nu viseaza, nu inlantuie, nu spera, doar vibreaza adanc in fiecare clipa si in fiecare por, in fiecare adiere de vant, raza de soare sau falfaire de aripa ... si daca esti al meu sau sunt a ta e pentru clipa aia de eternitate plina cand buzele mele se sfarsesc acolo unde incep ale tale, cand in ochii port privirea ta plina de incantarea mea, cand ma tii in brate si universu-ntreg ne canta si noi dansam calcand pe nori, iar timpul se opreste-n loc ...

iubesc oamenii

m-am trezit invaluita de oameni, oameni minunati pe care ii stiam si ii stiu in feluri mici si-n feluri mari, ascunzandu-se si amagindu-se, minunandu-se si minunandu-ma de amestecul ce sunt si bucuria ce aduc cu gesturi mici, abia soptite ...cuvinte adunate anume ca sa creioneze ceva, un altceva decat se simte, in clipe mici desenate schiopatat pe o foaie prea mica pentru suflete atat de mari si apoi, secunda aia cand patruns de liniste sopteste -de cand nu am mai stat assa si simt cum pentru ei, acolo pamantu-ntreg sade in loc ...iubesc oamenii, mai ales cand ma infurie cu orgolii si judecati de valoare ...iubesc oamenii cand, fara nici o legatura cu mine, doar minunea de a privi, imi ating corzile si-mi fac inima sa dantuiasa ... cand dincolo de orolii si barbatii justificate in razboaie se strecoara o lacrima sau mici cuvinte soptite la urechea prea mica a bebelusului ce simte doar cu inima ce are inima sa-i spuie ... iubesc oamenii cand lasa de o parte temeri si frici si se avanta orbeste inainte doar pentru un nu stiu ce ... iubesc oamenii cand se tin de programe, legi si norme, cand le e frica, cand sunt ingroziti, cand inima le canta, cand este pace, bucurie si liniste in ei ... iubesc oamenii pentru fascinatia ce continua sa imi produca ori de cate ori as indrazni a spune ca-i cunosc

trecerea

a venit intai ca o constientizare a faptului ca in jurul meu s-a facut un gol... multi oameni dragi mie au ales sa plece - unii prin trecere dincolo, altii prin trecere in alt capitol al vietii lor si nici una din treceri necuprinzandu-ma, au lasat pentru mine si in mine intensitati pe care nu le intelegeam ... ajunsesem chiar sa am lungi discutii cu mine in incercarea de a intelege de ce ii indepartez pe ceilalti, de ce fac gol in jurul meu, de sunt singura - apoi intr-o noapte, am auzit cantecul cucului si din secunda aia am stiut ca sunt altceva decat mintea mea alege sa vada uneori, ca iubirea si gratia divina ma invaluie in fiecare moment daca le ingadui, ele imi ingaduie totul ...

mereu mi-a placut sa fiu singura si desi exista in viata mea oameni dragi, nu am avut relationari extrem de stranse, cu toate astea ori de cate ori cineva alegea altfel decat maine parca ma prelingeam de pe picioare, ramaneam fara aer si ... se aduna neintelegerea ... daca pentru sau na, cu cei trecuti dincolo nu aveam cum sa ma aduc la un conses, pentru ca mi se parea ca era o alegere ferma a universului, in privinta careia nu mi se ceruse parerea, dar mi se cerea sa traiesc cu ea ... in privinta celor care alegeau diferit de mine, am inceput sa manifest neintelegerea, neacceptarea, tristetea, na, toate cele ce prin trecerea dincolo le simtisem oricum, doar nu le lasasem a se manifesta ... pentru ca  in cazul lor vedeam alegerea umana si nu pe cea a universului ...

apoi intr-o zi ... pe cand nu conduceam - cele mai minunate chestii le vad conducand, acolo la jumatatea drumului dintre atentie totala si detasare totala, imbibate din plin in bucurie - am realizat ... de fapt, m-a lovit din plin si in plina fata ca, indiferent unde pleaca si de motivul plecarii, indiferent ca e o trecere dincolo sau o trecere la un alt capitol, e de fapt tot o trecere dincolo, doar mintea mea cauta si gaseste justificari pentru a motiva sau nu trecerea, cand , de fapt, lucrurile sunt foarte simple ... celalalt a ales sa treaca dincolo si indiferent ce inseamna acest dincolo, el nu ma cuprinde, iar ceea ce eu aleg sa pastrez ca amintire, rememorare, proiectie sau alt tip de bagaj si in special, pentru cat timp aleg sa il car dupa sau cu mine, e doar alegerea mea ...

astazi aleg sa le multumesc cu drag tuturor dragilor mei, care au ales trecerea ... stiu ca si eu am avut trecerile mele dincolo prin si din vietile unor oameni dragi, le multumesc si lor pentru caldura, rabdarea si intelegerea ce mi-au acordat-o, ingaduindu-mi sa-mi aflu ritmul propriu ... 

LUMINA SI IUBIREA SA NE INSOTEASCA MEREU >:D<

prietenul meu, ingerul

din acceasi serie - a filmelor revazute - pe motiv ca sau ... mai degraba fara nici un motiv, pur si simplu ... cu zambet cald si la fel de multa caldura, cu vorbe cu intelesuri diferite si miros, da, miros magic ... pur si simplu ametind de miros, de privire, de raset ... pur si simplu

if only

uneori e ca o ruleta ruseasca, alteori simplu, delicat, suav...abia atingand cu buricele degetelor varful firelor de par ... un film revazut dupa aproape 3 ani, ca intr-un ciclu complet ... daca prima oara a pornit de la o melodiede care m-am indragostit si a ajuns si la altii, acum a venit prin cineva - mi-ar placea sa stiu de cum, doar ca ... imi place actrita asta, are o delicatete si o miorlaiala atat de proprii mie incat ma mangaie zambetul ei de parc-ar inflori din sufletul meu....aaa cica vorbeam despre cum sa vezi un film a doua oara ...pai sa vedem - initial m-am aricit, cunoscand in mare subiectul, imi spuneam ca nu e un film necesar a fi vizionat de doua ori, apoi mi-am amintit de somebody si de atatea ori cand constatam ca stiam, dar uitasem si poate, nu in ultimul rand, pentru ca aaa ma ispiteste sa ghicesc de cum-ul ... ce nu-mi aminteam? ca Ian a transformat soiul ala de deja vu, in ceva nou si minunat; ca dintr-o persoana neatenta la nimic din afara domeniului sau de activitate s-a transformat pret de o noapte si ceva repetitii, in cineva atent, cald, gata sa-si recunoasca temerile, slabiciunile, interesat de noi mai mult decat de eu ...  ce m-a atins? discursul ei din restaurant ... poate pentru ca exista uneori un atat de special moment in care realizez ca desi primesc ce imi doresc, nu e deloc cum imi doresc si asta, deja anuleaza ce-ul sau poate pentru ca imi doresc atat sa stiu ce si cat si cum, de uit sa adresez intrebarile si asta doare ... ce-mi paru izbitor? daca ar fi ultima zi pe pamnat si raspunsul - le uitasem, complet!! desi m-a bantuit multa, multa vreme cineva cu intrebarea asta ... altceva? uitasem complet de gestul lui de a favoriza partea ei creativa, uitasem complet ca mai e o melodie, bine nu m-am indragostit de ea, dar totusi exista si sant acolea cateva, cateceva pe atat de pe placu-mi incat as mai asculta-o o data ... singurul lucru pe care il retinusem, despre film, fusese ceea ce imi spune succint melodia - cum sa ridici capul si sa-ti intinzi aripile si sa zbori, ingaduindu-ti intai timpul de jelire, pentru ca bagajul de prisos sa ramana pe jos, azvarlit precum pozele ...

Ma Ananda Moyi

“Dumnezeu, care sălăşluieşte în profunzimile inimii mele, 

sălăşluieşte, de asemenea, în tot ceea ce există. 

El este unic. 

În ape sau pământuri, în plante şi animale –

pretutindeni în întregul univers domneşte Preaiubitul inimii mele. 

Nu există nimic în afara Sa. 

El este mai mic decât tot ce poate fi mai mic şi mai măreţ decât tot ce poate fi mai măreţ.”

„A crede în El sub o anumită formă nu este de ajuns. Acceptă-L în nenumăratele sale forme şi moduri de existenta, în tot ceea ce există. Aspiră la Întreg şi acţiunile tale vor reflecta Întregul”

“Eu sunt o fetiţă, nu sunt capabilă de discursuri savante. Un copil care găseşte ceva frumos aleargă să îl arate colegilor săi de joacă; eu fac acelaşi lucru, aduc în faţa voastră ceva nespus de frumos şi de pur. Primiţi şi bucuraţi-vă de ceea ce vă ofer.”

purtat de vant

juraminte, vorbe goale

de la unii pentru altii ce-au uitat

ca viata - o traiesti, nu o promiti.

un cuvant purtat de vant

peste timp si peste loc,

dintr o vreme n care omul

cu tacerea era prieten,

naste lumi si universuri

peste care omul trece.

cu uimire el priveste

se minuna si incata

si tot cata sa nteleaga

cum de astea se-ntamplara ...

si uitand de toate astea,

el dezlantuie furtuni

de cuvinte si de lumi

ce se ntrec in a se naste si a muri.

omule tu ce alegi?

vorbe goale, promisiuni?

intelesuri nentelese si mistere

ce au venit de nicaieri

sa te asculte, sa te ndrume?

doara taci!

purtat de vant

raspunsu-ti vei afla

Es-dur

   

ca o ploaie usoara de primavara scuturand florile,

 luminand cerurile,

pasesti prin mine de nicaieri venind.

te privesc a-ntrebare si mi raspunzi cu un suras.

au nu sti tu oare? - surasul tau e inceput de sarut ...

pescarusi dau culoare rasaritului

despicand cu aripile lor calea soarelui

din pletele mele, verde padure

tasnesc fluturi colorati inseninandu-ti calea.

privirile tale deschid calea visurilor

si-mi picteaza pe buze urma sarutului tau

 

creion

  

 

binecuvantare

   

 

     Se dau ca prime semne ale autismului faptul ca bebelusul zambeste rareori (nemanifestandu si bucuria nici cand parintii apar in preajma lor), de obicei nu imita sunetele sau miscarile celor din jur, raspund ocazional cand sunt strigati (de aceea de multe ori se considera ca ar avea deficiente auditive), contactul viziual este perturbat  (este posibil fie sa isi fixeze privirea, sa para ca are loc contactul vizual intre parinte si copil, fie se pierde contactul vizual relativ repede, dar este deasemenea posibil sa isi fereasca privirea in mod constant), pare sa fie deranjat de contactul fizic, de mirosuri, de zgomote, rareori atrage atentia parintelui, miscarile nu au suplete, precum si  repetarea obsedanta a anumitor gesturi.

 

     In practica toate astea le uiti, raman doar ochii de copil, cu sufletul curat, apare linistea ce de multe ori ii inconjoara - cei mai multi dintre ei nu simt necesitatea de a verbaliza sau nu pot; apar gesturi mici pe care uneori sau altadata nu le creditai, iti dai seama ca pentru a lega un siret este necesar sa coordonezi mai multi muschi decat ai fi putut sa te gandesti - pentru ca sincer, de prea putine ori ne acordam timpul pentru a ne gandi la ce implica un gest atat de uzual - si ce incantare cand un astfel de copil se schimba singur sau iti cere sa il ajuti pentru a rezolva o sarcina pe care, din cauza miscarilor lipsite de gratie, nu o poate indeplini singur. Fiecare gest are in spatele lui inimi deschise, disponibilitate, ore de munca si de implicare, pentru ca daca oricare dintre acestea lipseste,, la oricare dintre cei implicati in viata acestuia, copilul sfarseste prins in lumea sa. 

 

     Cand, lucrand cu un copil, dupa  6 - 8 luni de zile observi ca acesta comunica cu tine, are incredere in tine si vine in intampinarea ta uiti cate ore ti au luat pentru a il invata sa spuna un simplu buna. Un zambet fericit asternut pe chipul unui asemenea copil e mai mult decat miscarea unor muschi, ei nu stiu sa citeasca si sa invete sentimentele, emotiile celor din jur ... si cand dincolo de zambetul obrazului, e zambetul copilului tot ce poti face e sa fi recunoscator pentru imensa sansa de a fi prezent, de a participa la eveniment. Ce incantare sa stii ca a depasit cu o jumatate de pas tacerea si distanta pe care in mod natural le pune intre el si cei din jurul sau!

 

poze adunate de pe net

Declaratie de dragoste

 Stela Enache si Florin Bogardo

Tu eşti tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa căruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însuşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
Şi-s tristă de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.

Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostagolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.

Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,

Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Şi greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre,
Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.

"Tu esti" George Sovu

Rasul

Se spune ca ceea ce iese din normal este patologic, iar rasul nu are de ce sa iasa din aceasta schema. Astfel daca cei din juru-ti rad, iar tu nu o faci ar cam trebui sa iti faci probleme, sa cauti ajutor, un umar sau un imbold, un ceva; de asemenea daca cei din jurul tau nu rad, iar tu o faci ... mergi de te cata! Cu toate astea sau tocmai de asta ...

Touch

primit in dar si, ca orice dar, atrage dorinta de a  fi desfacut, pipait, mirosit, asa ca ma cufund in "desfacerea"-i si uit, inca de la primele 5 minute, sa ma mai intreb de impulsul ce a generat darul. devine nu fara importanta, ci mai degraba, atat de firesc daruibil ... un film despre un copil pentru care tacerea si lipsa de interactiune fizica sunt forma de manifestare a unui autism si a minunii ce se ascunde indaratul acestuia ... un film plin de sincronicitati, de modalitati subtile de interconectare a unor oameni ce par sa nu aiba de ce sa fie interconectati ... un film despre atentie, tacere si invatare, despre comunicare, schimbari si predare, despre miracolul ascuns in fiecare mic gest ... un telefon care suna, un pumn in plin, o privire clara, incredere, zambet de copil ... un film unde pana si ploaia si pana si pumnul au alt sens decat ar putea parea la o privire fugara 

"e despre logiica? pai ar trebui sa aiba o logica... caut niste raspunsuri...dumneata? adica crezi ca e vorba de dumneata...

treaba dumitale e sa urmaresti asceste numere...orbeste?... uneori, da ...

e adevarat, tata? .. nu, bineinteles ca nu ... a doua sansa despre care vorbeai...poti pleca acum

nici nu ma cunosti ... ai dreptate si nu ar trebui sa ma intereseze daca traiesti sau mori, dar imi pasa...pentru ca conteaza. trebuie, de asta am fost menit sa te gasesc. am aparut de doua ori azi. nu e o coincidenta ..." ..un film despre modul minunat in care haosul stie sa se transforme in ordine 

"7 miliarde de oameni pe o platenta mica, suspendata in vastitatea universului ...singuri. cum dam un sens acestui fapt este marele mister al existentei noastre fragile. poate faptul ca suntem singuri ne tine la un loc, ne face sa avem nevoie unii de altii in cel mai neinsemnat fel. creeand un amestec cuantic din tine, din mine, din noi ... " 

si daca mai era nevoie de motive, pentru mine :) are o data de nastere tare frumoasa !!!   tot din seria sincronicitatilor :P ?

Soare, tu

     Tu esti un soare. Poate nu sti asta, dar esti un soare plin de lumina si de caldura, ce isi revarsa razele asupra a tot ce il inconjoara. Nimic nu poate fi ascuns de lumina ta, nici nu ar avea cum si de ce. 
       Dar tu poti sa nu sti ca esti un soare, sa ai impresia ca lumina, caldura ta nu vin de la tine, ci sunt o binecuvantare a unui zeu binevoitor. Si astfel creezi o separare intre tine si lumina ta, o usa.
      Cand inchizi o usa, in dosul ei, teama si intunericul isi pot afla farama de adapost, iar tu consumi energie pentru a mentine usa pe pozitie ... pentru ca prin natura noastra suntem deschisi si luminosi si plini de iubire. Cu toate astea, ai invatat sa inchizi usi, sa separi, sa porti masti, sa te opresti din a fi ceea ce esti cu adevarat si ori de cate ori ceva sau cineva ajunge sa te indrepte spre deschiderea usii, cauti si gasesti argumentele si motivele cele mai potrivite pentru ca ea, usa, sa ramana inchisa. 
    Uneori, in linistea dindaratul usii se formeaza un zgomot, o vibratie ce te poate atrage si pentru un moment inspirat de aceasta atractie, tu sa intredeschizi usa si sa vezi dincolo de ea farama de intuneric si teama pitite departe de lumina. Atunci, iti poti dori sa lasi lumina sa patrunda si sa cauti modalitatea de a deschide usa, de a lasa cale deschisa luminii, doar ca, o data ce ai inchis o usa, nu mai este suficient sa o deschizi. Alaturi de intuneric, teama si usa e necesar sa fie transformata cu lumina si iubirea ta, iar asta iti va cere un efort si implicit, un consum de energie mult mai mare. 

    Cand esti deschis si luminezi ca un soare ce esti, temerile toate sunt departe de tine. Nu te intereseaza si nu sti de existenta a ceva ce ar putea ingradi ori opri lumina ta si atunci lumina asta se revarsa  intr un mod minunat in toate directiile luminad si cele mai intunecate cotloane. Scalzi totul in lumina, pentru ca, pentru tine, nu exista intuneric, nu exista teama, sunt doar niste chestii ce odata intrate in raza luminii tale se transforma intr un mod miraculos devenind parti din tine, luminate feeric de acceptarea si iubirea ce te anima.

Calatoria

     "Tot ce am crezut intreaga mea viata mi-a fost luat si nu mai aveam nimic de care sa ma agat. Simteam pur si simplu ca ma prabusesc in gol. Nu existau pereti de care sa ma sprijin, nici un sol pe care sa aterizez.

     La inceput tumoarea, apoi incendiul, Irs-ul, lipsa de bani, sotul care ma parasea, disparitia lui Kelley - oare mai trebuia sa ma astept la ceva? Asa cum spuneam mai devreme, viata mea a inceput sa reflecte intocmai experienta pe care am trait-o in India : ca egoul meu (identitatea pe care mi-o cunosteam) a fost facut tandari! De data aceasta, identitatea mea sociala - de mama, de sotie devotata si iubita, de proprietara a unui camin,  ba chiar si capacitatea mea de a supravietui - era facuta zob! 

 

     Ca de obicei, Sursa imi oferea o lectie importanta, folosindu-se de viata mea ca de o sala de clasa. Cand mi-a trimis in dar tumoarea, ea m-a invatat sa eu nu sunt totuna cu corpul meu. Cand mi-a trimis in dar incendiul, m-a invatat ca eu nu sunt una cu posesiunile mele materiale. Cand mi-a trimis in dar raspunsul de la IRS, m-a invatat ca eu nu sunt una cu banii si cu capacitatea mea de a supravietuii. Cand mi-a trimis in dar scrisoarea lui Kelley, m-a invatat ca eu nu sunt una cu relatiile mele. In sfarsit, cand mi-a trimis in dar tradarea lui Don, ea m-a invatat ca eu nu sunt una cu casnicia mea. Eu sunt una doar cu aceasta iubire infinita, care continua sa ramana prezenta inclusiv atunci cand toate celelalte lucruri dispar din viata mea."

Brandon Bays

libertate

Libertatea inseamna sa fii nelimitat.

Libertatea inseamna sa dai drumul atasamentului fata de trecut.

Libertatea inseamna sa te misti fara efort prin realitatile vietii, fara sa fii dezorientat sau sa te lasi prins in capcane pe parcursul caii.

Libertatea inseamna sa fii deschis si receptiv la prezenta incomensurabila a Divinului.

Libertatea inseamna sa fii un observator linistit al binelui si raului, dandu-ti seama ca in acestea exista perfectiune.

Libertatea inseamna sa fii fara teama,fara limitari.

Libertatea inseamna iubire si compasiune fara margini, pentru tot ceea ce exista.

Libertatea inseamna sa curgi odata cu raul fericirii.

Libertatea inseamna sa fii aici si acum fara ganduri de realizare.

Libertatea inseamna sa cunosti sensul vietii.

Libertatea inseamna sa iubesti si sa slujesti neconditionat.

Libertatea inseamna pur si simplu sa fim cine si ce suntem cu adevarat.

Sal Rachele

iubirea vine pe aripile gratiei

multu

ca in diminetile de dupa...dar nu stiu de dupa ce fuse asta ca nu mi amintesc nimic sa fi visat, facut sau chiar simtit deh muzica (aveam nevoie de motive, ca doar altfel cum sa spui "nu mi amintesc si nici n am chef s o fac " :)))))) ..si i am gasit pe ei plini de viata, de muzica si de glume ...as fi multumit si io ca omu normal verbal dupa  "ai luat vreodata bataita la funduletul gol? " da mi trecu rapid cu un   "acu te las pe tine si ma ocup de mine :))))))  " ...

MULTUMESC, darul tau ma umple de bucurie 

 da, in orice forma ar veni