lucruri simple

"    Tinusem slujba de dimineata pentru putinii enoriasi dispusi sa se scoale devreme iarna, cand mi am adus aminte ca uitasem sa iau banii din cutia milei. M am intors si am auzit o melodie care m a facut sa vad totul altfel, ca si cum aerul ar fi fost atins de mana unui inger. Intr un colt, aproape in extaz, o tanara de vreo douazeci de ani canta la vioara niste imnuri de slava, cu privirea atintita asupra icoanei Imaculatei Conceptii. 

     M am dus la cutia milei. Ea m a vazut si s a oprit - dar eu am facut un semn cu capul, incurajand o sa continue. Apoi m am asezat pe o banca, am inchis ochii si am ascultat.
     Atunci senzatia Paradisului "posedarea imaginatiei de catre sacru", parca a coborat din ceruri. Ca si cum ar fi inteles ce se petrecea in sufletul meu, ea incepu sa combine muzica si momentele de liniste. Cand se oprea din cantat, eu spuneam o rugaciune. Imediat, muzica reincepea.
     Eram constient ca traiam un moment unic in viata mea - acele momente magice pe care nu le intelegem decat atunci cand au disparut. Eram acolo cu totul, fara trecut, fara viitor, traind doar dimineata aceea, muzica, extazul, ruga neasteptata. Am intrat intr un fel de adoratie, de extaz, de recunostinta ca ma aflam pe aceasta lume, multumit ca mi urmasem vocatia, in ciuda protestelor familiei. In simplitatea acelei mici capele, in vocea copilei, in lumina diminetii care scalda totul, am inteles inca o data ca maretia lui Dumnezeu se dezvaluie in lucrurile simple. "