prin mine

toate gandurile pe care le-am lasat sa ma raneasca, toti pasii pe care nu i-am facut dintr-o teama sau alta, toti oamenii carora nu le-am premis sa deschida in mine universul ce sunt ....sunt modalitati prin care ma pedepsesc, prin care accept sa ma omor cate un pic, prin care incalc iubirea divina ...

de fiecare data cand cer altora ce eu pot sau nu pot oferi, am pretentia ca stiu mai bine decat ei care e drumul cel bun si ca implicit sunt mai buna decat ei, pozitionandu-ma automat intr-o pozitie de putere ...
in fapt fiecare alege pentru sine, alegerile mele pot fi bune si minunate decat pentru mine, pentru nimeni altcineva si orice as invata din ele e doar ceea ce eu vad sau inteleg, nu are legatura cu nimeni si nimic altceva ... in oricate cuvinte sau feluri as putea sa explic cuiva singura modalitate prin care as putea sa ii arat ceva cat de cat apropiat de ceea ce eu vad/inteleg/simt e la nivel energetic acolo unde cuvintele nu-si au rostul ...


nu poti obliga pe nimeni sa fie sincer ... asta.i treaba de interior, e ceva intre tine si tine, nu ceva ce faci cu cineva sau pt cineva ... sa spui mereu ceea ce simti e semn ca te iubesti, ca te apreciezi, ca onorezi darul bunului ce se manifesta prin tine ... si daca careva nu.ti apreciaza sinceritatea nu e pentru ca ar trebui sa schimbe sau sa schimbi ceva, e doar semn ca n.are ce cauta in viata ta sau tu in a sa ... la fel cum nu conteaza cum te vede sau ce crede cineva in legatura cu tine, ci conteaza cum esti tu cu adevarat si daca tu esti in adevar cu tine, toti ceilalti nu vor putea sa fie altfel in preajma ta ...

dansand

dansand

revarsand

 ... lumea mea plapanda si mica si-a desprins capetele

si eu zbor ...

si desenez ca-n nisip urme

urcand, 

crescand, 

dansand, 

invaluind, 

atingand, 

arazand... 

de parca-n bratele mele s-a adunat intreg pamantul 

si eu plutesc 

si-mi preling fiecare particica afara din celule .. 

dansand, 

invaluind, 

involburand,

atingand, 

arzand, 

stralucind ...

multumesc tata

pentru ca uneori se intampla si asa ... un simplu gest, o privire, o silueta sau pur si simplu un ceva caruia i-am uitat importanta sau necesitate ii destul pentru a porrni furtuna ... 

e un multumesc aici ... dincolo de intristarile de moment, dincolo de lucrurile ce s-ar fi putut cerut spuse la un moment dat, dincolo de distantele in timp sau in spatiu, dincolo de tot si de orice ... iti multumesc ca ai facut parte din viata mea ... iti multumesc pentru caldura cu care mereu m-ai inconjurat, pentru ca faceai ca raceala mamei sa fie mai usoara, pentru ca zambeai cald de fiecare data cand iti ieseam in cale, pentru ca ma ridicai sa ating cerul cu mana, pentru ca ai incercat in felul tau sa ma inveti atatea, pentru ca mi-ai aratat ca un om frumos poate sa aiba slabiciuni ... si ca pot sa trec peste ele si sa nu fac din ele un capat de tara... iti multumesc pentru bunatatea ta, pentru linistea aia de dincolo de cuvinte .... pentru injuraturile toate si pentru cuiele batute in pereti pentru ca sa stim mereu unde ne sunt cheiile, pentru taria din mine iti multumesc tata ... iti multumesc pentru ca mi-ai permis, pentru ca mi-ai ingaduit ... pentru ca aveai mereu un zambet pentru mine in ochii astia imensi ce-i port mereu cu mine ... iti multumesc pentru ei, desi uneori e greu sa  ma uit in oglinda ... iti multumesc pentru felul frumos si delicat in care invatasei sa aplanezi conflictele ... iti multumesc pentru ca ii iertai avantul si nebunia tineretii si, chiar daca el nu simtea asta, il priveai ca pe un fiu ... iti multumesc ca ti-a fost drag de mine, atat de drag incat m-ai iertat ca i-am ingaduit ... in detrimentul tau ... iti multumesc ca pana in ultima clipa ai facut sa conteze fiecare secunda, sa simt ca sunt iubita si ca prezenta mea aduce bucurie, desi ... n-am deschis decat inima si gura mi-a ramas tacuta, desi existau milioane de lucruri pe care mi le-as fi dorit sa ti le spun ... iti multumesc pentru mana aia tremuranda ce ai intins-o spre mine ingaduindu-mi sa te imbratisez prin ea si ma iata daca ai vazut ca ma durea, dar ... 

si inca e ziua ta pentru mine, in inima mea.... de 8 martie, atunci cand toata lumea are altceva de sarbatorit - si n-ar putea nicicand sa fie altfel ... si daca uit cealalta data e doar pentru ca, pentru mine, caldura ta inca ma inconjoara .... iti multumesc tata

multumesc

multumesc doamne pentru cerul asta, multumesc pentru frunze, multumesc pentru parfumul florilor, multumesc pentru adierea ce-mi mangaie corpul, multumesc pentru corpul asta ce-mi permite sa simt ... multumesc pentru cei care pleaca si pentru cei care raman... multumesc, doamne, pentru experientele pe care fiecare dintre ei mi le ofera si pentru minunata cale prin care ma inveti.... multumesc ca m-ai invatat sa ii iubesc, chiar si pe cei care aleg altfel decat mine ... multumesc bunule pentru iubirea ta si te rog sa ai grija de toti, sa faci sa le fie drumul plin de iubire si experiente inaltatoare, sa aduci muzica sufletului lor aproape de ei, sa o poata recunoaste si apoi canta la nevoie .... multumesc pentru ca imi ingadui sa invat, sa iubesc, sa fiu ... multumesc bunule pentru toate chiar daca uneori nu-ti inteleg calea si ma-ntunec, tu stii, m-ai daruit  luminii si ea nu are cum sa faca altfel decat sa lumineze ... multumesc bunule

stralucind

nu ce astept si nu ce primesc, ci ceea ce cu atata bucurie ofer imi incanta sufletul ... aminteste-mi - iubirea nu e decat iubire, nu cere, nu viseaza, nu inlantuie, nu spera, doar vibreaza adanc in fiecare clipa si in fiecare por, in fiecare adiere de vant, raza de soare sau falfaire de aripa ... si daca esti al meu sau sunt a ta e pentru clipa aia de eternitate plina cand buzele mele se sfarsesc acolo unde incep ale tale, cand in ochii port privirea ta plina de incantarea mea, cand ma tii in brate si universu-ntreg ne canta si noi dansam calcand pe nori, iar timpul se opreste-n loc ...

...

lipeste-ti fruntea de a mea ...

si uita ca eu sunt femeia

ce cu un gest pe tine, barbatul,

sa-l farmece ar putea ...

si farmeca-ma tu, femeie,

dezlantuie in mine barbatul

ce de atata vreme il ascund ...

pentru ca in intalnirea mea cu tine,

sa fiu nu doar femeia ce te venereaza,

ci si barbatul ce-te adora ...

ajuta-ma sa schimb miscarea,

sa faca sa curga toate invers

si in timp ce te privesc

cu ochii inocententei te-oi fermeca barbate ....

tu esti al meu, eu sunt a ta ...

i-o clipa de eternitate plina 

cand buzele-mi se sfarsesc acolo unde ale tale incep

si-n ochii port privirea-ti plina de incantarea mea ...

cand tu ma tii in brate ntregul univers ne canta, 

iar noi dansam calcand pe nori ...

tu esti al meu si eu a ta sunt 
e noapte si noi frematam pamantul 
cu soapte de luna sfintite...

iubesc oamenii

m-am trezit invaluita de oameni, oameni minunati pe care ii stiam si ii stiu in feluri mici si-n feluri mari, ascunzandu-se si amagindu-se, minunandu-se si minunandu-ma de amestecul ce sunt si bucuria ce aduc cu gesturi mici, abia soptite ...cuvinte adunate anume ca sa creioneze ceva, un altceva decat se simte, in clipe mici desenate schiopatat pe o foaie prea mica pentru suflete atat de mari si apoi, secunda aia cand patruns de liniste sopteste -de cand nu am mai stat assa si simt cum pentru ei, acolo pamantu-ntreg sade in loc ...iubesc oamenii, mai ales cand ma infurie cu orgolii si judecati de valoare ...iubesc oamenii cand, fara nici o legatura cu mine, doar minunea de a privi, imi ating corzile si-mi fac inima sa dantuiasa ... cand dincolo de orolii si barbatii justificate in razboaie se strecoara o lacrima sau mici cuvinte soptite la urechea prea mica a bebelusului ce simte doar cu inima ce are inima sa-i spuie ... iubesc oamenii cand lasa de o parte temeri si frici si se avanta orbeste inainte doar pentru un nu stiu ce ... iubesc oamenii cand se tin de programe, legi si norme, cand le e frica, cand sunt ingroziti, cand inima le canta, cand este pace, bucurie si liniste in ei ... iubesc oamenii pentru fascinatia ce continua sa imi produca ori de cate ori as indrazni a spune ca-i cunosc

trecerea

a venit intai ca o constientizare a faptului ca in jurul meu s-a facut un gol... multi oameni dragi mie au ales sa plece - unii prin trecere dincolo, altii prin trecere in alt capitol al vietii lor si nici una din treceri necuprinzandu-ma, au lasat pentru mine si in mine intensitati pe care nu le intelegeam ... ajunsesem chiar sa am lungi discutii cu mine in incercarea de a intelege de ce ii indepartez pe ceilalti, de ce fac gol in jurul meu, de sunt singura - apoi intr-o noapte, am auzit cantecul cucului si din secunda aia am stiut ca sunt altceva decat mintea mea alege sa vada uneori, ca iubirea si gratia divina ma invaluie in fiecare moment daca le ingadui, ele imi ingaduie totul ...

mereu mi-a placut sa fiu singura si desi exista in viata mea oameni dragi, nu am avut relationari extrem de stranse, cu toate astea ori de cate ori cineva alegea altfel decat maine parca ma prelingeam de pe picioare, ramaneam fara aer si ... se aduna neintelegerea ... daca pentru sau na, cu cei trecuti dincolo nu aveam cum sa ma aduc la un conses, pentru ca mi se parea ca era o alegere ferma a universului, in privinta careia nu mi se ceruse parerea, dar mi se cerea sa traiesc cu ea ... in privinta celor care alegeau diferit de mine, am inceput sa manifest neintelegerea, neacceptarea, tristetea, na, toate cele ce prin trecerea dincolo le simtisem oricum, doar nu le lasasem a se manifesta ... pentru ca  in cazul lor vedeam alegerea umana si nu pe cea a universului ...

apoi intr-o zi ... pe cand nu conduceam - cele mai minunate chestii le vad conducand, acolo la jumatatea drumului dintre atentie totala si detasare totala, imbibate din plin in bucurie - am realizat ... de fapt, m-a lovit din plin si in plina fata ca, indiferent unde pleaca si de motivul plecarii, indiferent ca e o trecere dincolo sau o trecere la un alt capitol, e de fapt tot o trecere dincolo, doar mintea mea cauta si gaseste justificari pentru a motiva sau nu trecerea, cand , de fapt, lucrurile sunt foarte simple ... celalalt a ales sa treaca dincolo si indiferent ce inseamna acest dincolo, el nu ma cuprinde, iar ceea ce eu aleg sa pastrez ca amintire, rememorare, proiectie sau alt tip de bagaj si in special, pentru cat timp aleg sa il car dupa sau cu mine, e doar alegerea mea ...

astazi aleg sa le multumesc cu drag tuturor dragilor mei, care au ales trecerea ... stiu ca si eu am avut trecerile mele dincolo prin si din vietile unor oameni dragi, le multumesc si lor pentru caldura, rabdarea si intelegerea ce mi-au acordat-o, ingaduindu-mi sa-mi aflu ritmul propriu ... 

LUMINA SI IUBIREA SA NE INSOTEASCA MEREU >:D<

linistea marii

Soarele se aprinde peste lanurile de grâu ce unduiesc la marginea drumului. Colbul drumului păstrează amintirea pașilor mei. Pelerinajul meu nu este la o cetate sfântă, nu este la o biserică, nu este la o sinagogă sau la un templu fără nume. Eu merg către OM. Pelerinajul meu este către mine, mă caut în ceilalți. E poate ciudat să-ți cauți fericirea întrebându-i pe alții, dar vreau să găsesc omul fericit, să mă învețe și pe mine să fiu la fel ca el.

Iată-l pe omul de la marginea lanului. Trudește la seceriș.

- Om bun, fii milostiv și răspunde-mi la o întrebare…

Omul se oprește, se îndreaptă de mijloc și mă privește lung. Pantalonii ponosiți flutură ușor în vântul amiezii, dezvăluind câteva găuri mici pe care cămașa, prea scurtă, nu reușește să le acopere.

- Întreabă, dacă dorești. Îți voi răspunde, dacă doresc.

Privirea tristă face cât o mie de răspunsuri. Totuși, privind la fața ridată, bronzată puternic, mi-e jenă să renunț, așa că îl întreb:

- Ești fericit?

- Cu soarele care mă bate în cap, cu munca de dimineața până noaptea, cu banii care nu-i am? Cum crezi că sunt fericit? Ești idiot?

- Nu sunt decât… curios. Mulțumesc pentru răspuns.

Îmi iau la revedere și cu traista în spinare îmi văd de drum. După câteva ceasuri zăresc pădurea și un pârâu ce își face loc spălând pietrele cu apa lui cristalină. La marginea pârâului o casă mare, arătoasă își dezvăluie formele impunătoare. Iarba tunsa scurt și formele florilor, închipuite de un grădinar iscusit îmbie la bucurie. Aici voi găsi omul fericit, îmi spun în sinea mea.

- Om bun! Om bun, deschide poarta! Am o întrebare să-ți pun!

- Ce vrei mă? Care îmi tulburi liniștea? Se aude un glas ce se apropie.

- Un drumeț, cu o întrebare. Spun eu, sprijinindu-mă de stâlpul porții.

- Intră!

Deschid poarta și pășesc pe aleea pietruită, privind încântat la grădina minunată. Fără să fiu atent piciorul meu calcă pe iarbă.

- Ce faci omule? Îmi strici grădina?

- Scuze… spun eu și îmi ridic repede piciorul ce deranjase gingașele fire de iarbă.

- Ai idee cât de mult mă chinui cu grădina asta? Tu vii aici să o plângărești? Ai sosit cu distrugerea? Aduci Apocalipsa? Ești mesagerul Iadului?

- Scuze… iartă-ma, nu vreau să deranjez.

- Ba asta faci! Ce vrei?

- Vreau să știu dacă ești fericit. Ai o grădină minunată!

- Cum pot să fiu fericit când văd că animalele îmi dau roată? Cum pot fi fericit atunci când apar cârtițele și îmi distrug grădina? Cum pot fi fericit când praful drumului se așează peste gingașii mei trandafiri? Cum pot fi fericit când nopțile pândesc animalele ce vor să pătrundă la mine în grădină cu unicul lor scop de distrugere. Noapte de noapte stau cu pușca pe umăr. Asta numești tu fericire?

- Este clar, am înțeles necazul tău. Voi pleca acum și te las cu grădina ta…

- Du-te și vezi pe unde calci!

Pașii mă duc departe de omul supărat și a lui grădină. Mă gândesc că nici măcar o grădină minunată nu îți aduce fericirea. Păcat!

Înserarea se apropie repede și eu mă opresc la un han de la marginea drumului. Sunt singurul mușteriu.

Hangiul, cu gesturi exersate de mii de ori îmi pune în față lista de bucate și mă întreabă ce doresc să mănânc înainte de a merge la culcare.

- Îmi doresc o cană cu vin rece, și mâncarea casei, spun eu cu gândul că mâncarea casei trebuie să fie cel mai bun preparat al lui.

- Altceva? Mai doriti si altceva?

- Sa schimbăm două vorbe, dacă ai timp…

- Bineînțeles, spuneți…

- Ești fericit?

- Nu, am o nevastă urâtă și o muncă neplăcută. În fiecare zi trebuie să zâmbesc și să slujesc toanele oricărui dobitoc… Nu mă refer la tine, mă refer la toți ciudații care îmi calcă pragul.

- Și…?

- Și… nimic! Doar sunt sclavul tuturor. Ba mâncarea e prea rece, ba prea caldă, ori e berea proastă, patul tare, sau mai știu și eu ce i se năzare fiecăruia.

Tac, zâmbesc și înghit în sec, pentru asta sunt plătit. Eu m-am făcut pe mine sclav. Asta e pâinea mea de zi de zi. Cum pot fi fericit când trăiesc această nenorocire în fiecare zi?

- Ai dreptate, spun eu întristat.

Dimineața a venit repede și m-a găsit pe drum. Dacă nu am găsit răspunsul, nu am zăbovit mai mult decât era necesar. Acum m-am oprit lângă o casă dărăpănată. Știu că nu voi găsi răspunsul aici, dar văd o droaie de copii în bătătură. Poate tatăl lor este fericit. Poate copii sunt răspunsul la întrebarea mea.

- Ești fericit, gospodare? îl întreb pe omul ce părea a fi tatăl copiilor.

- Cum să fiu fericit? Alerg de dimineața până seara ca să am o bucată de pâine pe masă. Nu sunt trist când rămân nemâncat pentru că totul le-am dat copiilor. Sunt disperat când nu le pot pune nimic pe masă. Crezi că e ușor ca să crești atâția copii când ești așa sărac ca mine?

- De ce ai făcut atâția copii?

- Nu sunt un prost! Dacă ar fi după mine, acum n-aș mai avea atâția, dar, pe vremuri aveam mai mult pământ. A trebuit să-l vând când a fost seceta cea mare. Nu aveam ce mânca.

Dacă tu cauți un om fericit, atunci trebuie să te duci la unul bogat, nu-l căuta acolo unde sărăcia își înfige colții.

Iată, deci, că bănuiala mea se adeverește. Acolo unde este sărăcie nu există fericire, o voi căuta la cei bogați.

Au trecut trei zile de la acestă întâmplare și eu merg în continuare întrebând unde îl pot găsi pe cel mai bogat om din aceste ținuturi. Mi se spune că e regele acestor locuri și locuiește într-un mare palat.

Cu multă trudă reușesc să găsesc palatul măritului rege și mi se permite să vorbesc cu el.

Sălile nenumărate, pline cu tablouri, statui, oglinzi, mi se deschid în fața ochilor. Vitraliile minunate de la ferestre lasă lumina jucăușă a soarelui să mângâie podelele de marmură iar bloțile aurite vrăjesc privirea. Niciodată nu am văzut mai multe opere de artă, mai multă opuleță si bogăție.

Sunt condus în sala tronului unde îl văd pe rege cum își mângâie câinele de vânătoare.

Îngenunchez și mă ridic când mi se permite.

- Străine, am auzit că vii de departe.

- Da, măria-ta!

- Ce cauți?

- Fericirea.

- Și ai găsit-o?

- Nu! Am căutat-o peste tot. Nu am dat de ea.

- Ha, ha!

- Am venit să vă întreb dacă sunteți fericit.

- Nu am cum să fiu fericit! Toată lumea vrea averea și poziția mea. De zeci de ori a trebuit să-mi omor dușmanii care complotau împotriva mea. Eu nu am copii și sunt foarte nefericit. Zi de zi, la fiecare masă mă gândesc că pot fi otrăvit. Nopțile aștept asasinul care a trecut de oamenii mei… Cum pot fi eu fericit?

- Speram și eu că voi găsi fericirea aici.

- Te-ai înșelat, spune regele făcându-mi semn că pot pleca.

Fac câțiva pași și îi aud vocea din spate.

- Dacă găsești fericirea salut-o din partea mea și spune-i să mai treacă și pe aici. Ha… ha..

Nu mai am unde să o caut. Voi lua un vas ce mă va duce direct acasă în portul în care locuiesc. Drumul meu lung pe uscat a fost fără succes.

De șapte zile suntem pe mare și am remarcat un om care șade cât este ziua de lungă privind în zare.

Mă așez lângă el. Nu spun nimic. Caut să văd la ce se uită. Privesc și eu în zare. Nu este nimic deosebit.

- Bună ziua, la ce te uiți?

- Ssst… liniște. spune el cu glas șoptit.

Tac și privesc în continuare. În față e marea, soarele, norii și evident, valurile. Ochii se concentrează asupra orizontului. Să fie oare ceva acolo interesant?

Nu găsesc nimic. Mă uit din nou la el. Are ochii căprui și părul bălai îi flutură în bătaia vântului. Hainele ponosite nu reușesc să inspire milă. Este mândru, are spatele lat și stă ca un rege. Sunt prea multe contraste aici. Un om ce nu se potrivește niciunui șablon. Oare la ce se gândește.

- Vreau să…

Vorbele mi se opresc când simt strânsoarea mâinii lui. Ce pot să fac? Îl voi lăsa în pace. Dau să mă ridic, dar mâna lui mă oprește.

- Stai… îmi spune el.

Să mi se fi părut? A fost glasul lui sau murmurul mării? Oricum, este clar că dorește să rămân.

Stau și aștept. Știu că nu trebuie să-l grăbesc. Încet, încet, liniștea mării mă cuprinde. Muzica și ritmul valurilor mă copleșește. Soarele se apropie de asfințit și își trimite razele magice de lumină printr-un grup de nori.

 

 

Mă pierd în această liniște și simt cum sufletul meu este fericit. Nu mai vreau nimic, tot zbuciumul și toată căutarea mi-au adus aceste clipe minunate. Totul este atât de simplu.

- Acum ai înțeles, îmi spune glasul omului de alături.

- Da.

El se ridică și pleacă. Îmi zâmbește peste umăr.

În mod ciudat, chiar dacă vasul nostru este cât o coajă de nucă, chiar dacă am mai călătorit încă șapte zile, nu l-am mai văzut niciodată.

I-am întrebat și pe ceilalți pasageri.

Nimeni nu își amintea de omul care privea în zare. Nimeni nu îl văzuse, iar căpitanul se jura că nu a avut niciodată un asemenea pasager.

prietenul meu, ingerul

din acceasi serie - a filmelor revazute - pe motiv ca sau ... mai degraba fara nici un motiv, pur si simplu ... cu zambet cald si la fel de multa caldura, cu vorbe cu intelesuri diferite si miros, da, miros magic ... pur si simplu ametind de miros, de privire, de raset ... pur si simplu

if only

uneori e ca o ruleta ruseasca, alteori simplu, delicat, suav...abia atingand cu buricele degetelor varful firelor de par ... un film revazut dupa aproape 3 ani, ca intr-un ciclu complet ... daca prima oara a pornit de la o melodiede care m-am indragostit si a ajuns si la altii, acum a venit prin cineva - mi-ar placea sa stiu de cum, doar ca ... imi place actrita asta, are o delicatete si o miorlaiala atat de proprii mie incat ma mangaie zambetul ei de parc-ar inflori din sufletul meu....aaa cica vorbeam despre cum sa vezi un film a doua oara ...pai sa vedem - initial m-am aricit, cunoscand in mare subiectul, imi spuneam ca nu e un film necesar a fi vizionat de doua ori, apoi mi-am amintit de somebody si de atatea ori cand constatam ca stiam, dar uitasem si poate, nu in ultimul rand, pentru ca aaa ma ispiteste sa ghicesc de cum-ul ... ce nu-mi aminteam? ca Ian a transformat soiul ala de deja vu, in ceva nou si minunat; ca dintr-o persoana neatenta la nimic din afara domeniului sau de activitate s-a transformat pret de o noapte si ceva repetitii, in cineva atent, cald, gata sa-si recunoasca temerile, slabiciunile, interesat de noi mai mult decat de eu ...  ce m-a atins? discursul ei din restaurant ... poate pentru ca exista uneori un atat de special moment in care realizez ca desi primesc ce imi doresc, nu e deloc cum imi doresc si asta, deja anuleaza ce-ul sau poate pentru ca imi doresc atat sa stiu ce si cat si cum, de uit sa adresez intrebarile si asta doare ... ce-mi paru izbitor? daca ar fi ultima zi pe pamnat si raspunsul - le uitasem, complet!! desi m-a bantuit multa, multa vreme cineva cu intrebarea asta ... altceva? uitasem complet de gestul lui de a favoriza partea ei creativa, uitasem complet ca mai e o melodie, bine nu m-am indragostit de ea, dar totusi exista si sant acolea cateva, cateceva pe atat de pe placu-mi incat as mai asculta-o o data ... singurul lucru pe care il retinusem, despre film, fusese ceea ce imi spune succint melodia - cum sa ridici capul si sa-ti intinzi aripile si sa zbori, ingaduindu-ti intai timpul de jelire, pentru ca bagajul de prisos sa ramana pe jos, azvarlit precum pozele ...

Multumesc MAMA!!!

Iti multumesc pentru clipa in care ai acceptat sa-mi fi Mama. Ca ti-ai asumat raspundera de a ma indruma si de a imi fi alaturi, atunci cand eram de acord si cu atat mai mult atunci cand parea un dezacord. Iti multumesc ca ai asteptat rabdatoare sa depasesc momentele in care nu te vroiam alaturi. Iti multumesc pentru lectiile, pe care datorita intalnirilor noastre, le-am putut invata. Iti multumesc pentru toate binecuvantarile tale, stiute sau nestiute; pentru toti pruncii tai, cei nascuti sau cei nenascuti; pentru gratia cu care in fiecare clipa ma-nconjori. Iti multumesc ca esti! Iti multumesc ca sunt!

 

Rugăciune către mine însumi

“Sa imi permit

sa vad, sa ascult si sa visez mai mult.

Sa vorbesc mai putin.

Sa plang mai putin.

Sa vad in ochii celor care ma privesc, admiratia

pe care mi-o poarta… si nu invidia

pe care imi imaginez eu ca o simt.

Sa ascult cu urechile atente

Si cu gura nemiscata,

Cuvintele care se transforma in gesturi

Si gesturile care devin cuvinte.

Sa-mi permit sa ascult intotdeauna ceea ce nu

mi-am permis sa ascult.

Sa stiu sa implinesc

visele care se nasc in mine si pentru mine,

si care mor cu mine, pentru ca n-am stiut ca sunt vise

Atunci,

sa pot trai

visele posibile

si cele imposibile;

acelea care mor

si reinvie

cu fiecare nou fruct,

cu fiecare noua floare,

cu fiecare caldura noua,

Cu fiecare noua picatura de roua,

cu fiecare noua zi.

Fie sa pot visa aerul,

sa pot visa marea,

sa pot visa iubirea.

Sa imi pot permite linistea formelor,

a miscarilor,

a imposibilului,

si a imensitatii, cu toata profunzimea.

Sa-mi pot inlocui cuvintele

Cu o atingere,

Cu un sentiment,

Cu intelegerea,

Cu secretul lucrurilor celor mai rare si pretioase,

Prin rugaciunea interioara

(aceea pe care o striga inima mea si

pe care numai ea o asculta,

Si la care numai ea raspunde).

Sa pot da masura potrivita afectiunii,

Sa experimentez forma,

Sa zaresc curbele,

Sa desenez liniile drepte,

Si sa invat savoarea exuberantei care ni se

arata in micile intamplari

ale vietii.

Sa pot reproduce in suflet,

Imaginea care patrunde prin ochii mei

devenind parte suprema a naturii,

creandu-ma si recreandu-ma in fiecare moment.

Sa pot plange mai putin de tristete

si mai mult de bucurie.

Lacrimile mele sa nu fie in van,

Si nici indoielile mele sa nu fie zadarnice.

Sa stiu sa ratacesc calea,

Dar sa pot sa imi recuperez destinul

cu demnitate.

Sa nu-mi fie teama de nimic,

mai ales de mine insumi sa nu ma tem:

- Sa nu-mi fie frica de fricile mele!

Sa adorm

atunci cand vine timpul sa vars lacrimi inutile,

si sa ma trezesc cu inima plina de sperante.

Sa pot face din mine o persoana calma,

in mijlocul propriilor mele nelinisti.

Intelept in propriile mele limite,

mici si inexacte.

Sa fiu umil in fata maretiei,

a gafelor si naivitatii.

Sa pot realiza cat de neinsemnate sunt

maretiile mele si cat de pretioasa este micimea mea.

Sa-mi permit sa fiu mama,

sa fiu tata, si, daca va fi necesar,

sa fiu orfan.

Sa-mi permit sa ii invat pe ceilalti putinul

pe care il stiu si sa invat eu insumi nenumaratele

lucruri pe care nu le stiu.

Sa impartasesc ceea ce imi vor arata maestrii

Si sa inteleg bucuria cu care cei simpli isi

impartasesc experientele;

Sa respect neconditionat fiinta;

fiinta in sine, fara nimic altceva ce ar putea avea dincolo de esenta ei.

Sa insotesc singuratatea celui care a sosit,

Sa ma predau motivului celui care a plecat,

Si sa accept bucuria celui care a ramas.

Sa pot iubi si sa fiu iubit.

Sa pot iubi chiar daca nu sunt iubit.

Sa fiu bland atunci cand primesc mangaieri;

Sa mangai chiar si atunci cand nu am parte de

blandete.

Sa nu fiu niciodata singur, nici macar cand imi doresc sa fiu singur.

Amin”.

Oswaldo Antonio Begiato

te port

te port 
pe umeri ca pe un vis visat azi noapte ..

si in soaptele pierdute singure-ntr-o viata.

te port 
de parca m-am imbracat cu tine

si-n locul pieii mele, a ta, 
s-a ntins imbatator pe al meu corp.

te port in vise si in clipe, in falfairi de pleoape

si in a dansului melodioasa unduire ...

te port in stropi de ploaie, pe obraji prelinsi

te port pe buze, te port in par ...

sunt toata tu

si esti tot doar eu

Iubirea Divina

Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile  umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.” 

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna. 

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

Yogananda