binecuvantare

   

 

     Se dau ca prime semne ale autismului faptul ca bebelusul zambeste rareori (nemanifestandu si bucuria nici cand parintii apar in preajma lor), de obicei nu imita sunetele sau miscarile celor din jur, raspund ocazional cand sunt strigati (de aceea de multe ori se considera ca ar avea deficiente auditive), contactul viziual este perturbat  (este posibil fie sa isi fixeze privirea, sa para ca are loc contactul vizual intre parinte si copil, fie se pierde contactul vizual relativ repede, dar este deasemenea posibil sa isi fereasca privirea in mod constant), pare sa fie deranjat de contactul fizic, de mirosuri, de zgomote, rareori atrage atentia parintelui, miscarile nu au suplete, precum si  repetarea obsedanta a anumitor gesturi.

 

     In practica toate astea le uiti, raman doar ochii de copil, cu sufletul curat, apare linistea ce de multe ori ii inconjoara - cei mai multi dintre ei nu simt necesitatea de a verbaliza sau nu pot; apar gesturi mici pe care uneori sau altadata nu le creditai, iti dai seama ca pentru a lega un siret este necesar sa coordonezi mai multi muschi decat ai fi putut sa te gandesti - pentru ca sincer, de prea putine ori ne acordam timpul pentru a ne gandi la ce implica un gest atat de uzual - si ce incantare cand un astfel de copil se schimba singur sau iti cere sa il ajuti pentru a rezolva o sarcina pe care, din cauza miscarilor lipsite de gratie, nu o poate indeplini singur. Fiecare gest are in spatele lui inimi deschise, disponibilitate, ore de munca si de implicare, pentru ca daca oricare dintre acestea lipseste,, la oricare dintre cei implicati in viata acestuia, copilul sfarseste prins in lumea sa. 

 

     Cand, lucrand cu un copil, dupa  6 - 8 luni de zile observi ca acesta comunica cu tine, are incredere in tine si vine in intampinarea ta uiti cate ore ti au luat pentru a il invata sa spuna un simplu buna. Un zambet fericit asternut pe chipul unui asemenea copil e mai mult decat miscarea unor muschi, ei nu stiu sa citeasca si sa invete sentimentele, emotiile celor din jur ... si cand dincolo de zambetul obrazului, e zambetul copilului tot ce poti face e sa fi recunoscator pentru imensa sansa de a fi prezent, de a participa la eveniment. Ce incantare sa stii ca a depasit cu o jumatate de pas tacerea si distanta pe care in mod natural le pune intre el si cei din jurul sau!

 

poze adunate de pe net

Puritate

 

Cand ceva in viata nu merge dupa cum iti doresti incepi sa te intrebi “de ce”: De ce ti se intampa tie asta? De ce trebuia sa patesti tocmai tu asta? De ce trebuia sa se comporte asa cu tine? De ce trebuia sa ploua taman cand tu te ai imbracat frumos? De ce e atata praf pe strada de nici nu se mai cunoaste ca ai pantofi noi? Si cate alte “de ce”uri ... si cauti raspunsurile, cu infrigurare, chiar, gandind si traind cu convingerea ca odata dezlegat misterul lui “de ce” vei putea respira linistit; ca intelegand motivul, rostul, sensul vietii toate ti se vor fi clarificat.

In cautarea asta uiti sa privesti, sa asculti, sa atingi, sa simti, sa te bucuri, sa plangi, sa respiri, chiar ...totul devine sters si isi estompeaza contururile sub straturile de praf si lipsa de atentie. Dar miracolul vietii nu i in “de ce” ...atunci cand uiti “de ce”ul, cand nu ii mai dai atentie, constati ca inima pluteste si pulseaza si viseaza - mai ceva ca mintea :) ; descoperi in tine sentimente, emotii, trairi pe care le ascundeai dupa “de ce”uri, le inabuseai asteptand momentul potrivit - cel de dupa cunoasterea motivului ... dar daca “de ce”ul nu isi mai are rostul, daca viata nu are un rost si daca visul e doar de dragul de a visa, fara certitudini si fara credinte, fara pamant solid sau altceva in care sa ti aflii sprijinul, ce mai ramane?

Cand doi oameni se indragostesc nu stau sa se intrebe de ce pentru ca asta ar face ca mirajul sa se destrame. Cand doi oameni se indragostesc privirile pe care si le daruiesc poarta cu ele miracolul, puritatea, iubirea, infinitul ...

“ ... arati bine, e normal  si el jumatate fastacit, jumatate incantat, multumeste ...a venit sa isi faca treaba, ce lagatura are asta cu arati bine?“ dar nu intreaba, zambeste ...

si astfel in lumea lor un miracol a capatat putere, energie ... in licarul din ochii lui se oglindeste licarul din ochii ei si pentru o secunda mare cat tot universul uitand de “de ce “ uri si de rost, se lasa prinsi in viltoarea iubirii ...

Fara “de ce”uri zidurile se darama, lacatele se desfac, usile se deschid si sufletele se dezgolesc ... pentru ca ea, iubirea, vine intotdeauna pe nepregatite ca o furtuna de vara, ca un taifun ce strica tot in cale, fara sa ii pese de motive, de rosturi sau de ce strica ... se aseaza bine, curata tot in calea i cu meticuliozitate de inginer si apoi lasa locul liber ... sa il alinte vantul, sa il picure ploaia, sa il mangaie soarele, sa simta miracolul si sa traiasca puritatea ...

Iubirea vine pe aripile gratiei ...

miracolului de a trai, de a respira, de a exista