luni, 8 octombrie 2012

iti scriu uneori


iti scriu uneori... 
cu bucuria inceputului
tandru si timid ...
iti scriu ...
de parca timpul nu a existat 
si nici n-ar exista vreodata;
cautand sa cuprind 
in doua cuvinte o mie de gesturi 
pe care le intreup 
inainte de a le porni ...
nu sper sa imi raspunzi,
pentru ca stiu, 
acolo unde tu esti 
cuvintele ajung in alta forma
prelunga poate,
cu siguranta diafana ...
si totusi simt zambetul 
ce te mangaie citindu-ma ...

pentru el iti multumesc
si iti scriu uneori. 


vineri, 5 octombrie 2012

Lectii

   ”De fiecare dată când intri în contact cu cineva, caută să răspunzi la întrebarea: oare ce încearcă acest om să mă înveţe? Sper că nu ai atâta naivitate încât să-ţi imaginezi că te poţi duce la el pentru a-1 întreba: "Ştii ceva? M-am săturat. Spune-mi direct ce vrei să învăţ de la tine." Nimeni nu va recunoaşte nimic. Sunt nişte actori desăvârşiţi (ca lectură suplimentară îţi recomand teoria vieţii ca o piesă de teatru). Singura informaţie autorizată este aceasta, furnizată de mine. Acordă-mi puţin credit. Şi pentru că am o simpatie specială pentru tine, ca ultim discipol, îţi voi da în continuare câteva exemple de învăţare, din care te poţi inspira.

Secretara abia dacă te priveşte şi ţi se adresează ca şi cum ai fi proaspătul absolvent al unei şcoli de debili mintali. Ea încearcă din greu să te înveţe ceva despre respect.

Casiera de la bancă are o repeziciune în mişcări comparabilă cu cea a unei octogenare paralizate. Într-o jumătate de oră ai înaintat 40 de centimetri şi te gândeşti deja să renunţi la abonamentul Connex, a cărui factură ai dori să o achiţi în următoarele 3 ore. Ea se trudeşte să te înveţe ceva despre răbdare.

În timpul examenului oral, profesorul te-a fixat mai bine de 10 minute, având o figură inexpresivă. El s-a chinuit să te înveţe ceva despre sprijin.

Muncitorii pe care i-ai angajat pentru a-ţi renova casa se opresc imediat din muncă şi devin foarte atenţi la compoziţia unei sticle cu vin, dacă-ţi trece prin cap să-i slăbeşti din ochi. Ei se forţează să te înveţe ceva despre datorie.

Tatăl tău te îmbrăţişează o singură dată pe an, de ziua ta. El încearcă să te înveţe ceva despre tandreţea paternă.

Fratele tău, care ajunge acasă înaintea ta, se ocupă minuţios de prăjituri, având grijă să nu-ţi mai rămână nici una. El se străduie să te înveţe ceva despre generozitate.

Copilul tău cheltuie într-o singură zi banii de buzunar pe toată săptămâna. El se zbate să te înveţe ceva despre chibzuinţă.

Partenerul tău îţi cotrobăie prin telefon sau pe mail, pentru a vedea ce mesaje ai mai primit. El depune mari eforturi pentru a te învăţa ceva despre încredere.

Mama ta e în permanenţă nemulţumită de notele pe care le ai. Când iei note maxime nu spune nimic, când iei note mai mici de 10 te critică. Ea se căzneşte să te înveţe ceva despre apreciere.

Prietena ta cea mai bună face public un anumit lucru despre tine, pe care o rugasei explicit să nu-1 mai spună la nimeni. Ea încearcă să te înveţe ceva despre confidenţialitate.

    Sper că ţi-am oferit suficiente exemple pentru a te raporta la viaţă altfel decât prin întrebarea "De ce-mi faci asta?", însoţită de numeroase trăiri negative. Acum ştii. Mai e nevoie de un pas, foarte, foarte mic. Să gândeşti cu propria ta minte şi să-ţi asimilezi lecţiile. "




        De cate ori prima ta reactie, in  momentul in care ceva sau cineva a facut ca ceea ce asteptai sa nu iti fie acordat, te-ai suparat sau enervat? Apoi, dupa ceva vreme ai realizat cat de minunat te-a ajutat acel ceva in a cunoaste, in a evolua si chiar, in a te cunoaste ca cel care esti acum? 

        Fiecare moment, fiecare gest, fiecare respiratie este o oportunitate de a iti cunoaste limitarile, de a fi fata in fata cu acela care esti, de a te intelege mai bine si a te accepta.  Fiecare situatie neplacuta, stanjenitoare, deranjanta, ndiferent ca este vorba de casiera, de frate sau un necunoscut, fiecare nuanta de verde crud al oricarui adevar taios te pune fata in fata cu cine esti, care iti sunt neacceptarile, neintelegerile, luptele, dar totodata si lectia pe care o ai de invatat. De tine depinde cum si daca le si folosesti. Si, cand asta se intampla, tot ce-ti mai ramane de facut este sa multumesti ... acelui ceva, cineva sau universului, nu conteaza! Totul e sa multumesti.

joi, 13 septembrie 2012

Iubirea Divina






Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.



Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.
Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.
Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.
Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.
Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile  umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.



Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.” 
Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna. 
Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.



Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!
Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

Yogananda

sâmbătă, 25 august 2012

Ma Ananda Moyi




“Dumnezeu, care sălăşluieşte în profunzimile inimii mele, 
sălăşluieşte, de asemenea, în tot ceea ce există. 
El este unic. 
În ape sau pământuri, în plante şi animale –
pretutindeni în întregul univers domneşte Preaiubitul inimii mele. 
Nu există nimic în afara Sa. 
El este mai mic decât tot ce poate fi mai mic şi mai măreţ decât tot ce poate fi mai măreţ.”



„A crede în El sub o anumită formă nu este de ajuns. Acceptă-L în nenumăratele sale forme şi moduri de existenta, în tot ceea ce există. Aspiră la Întreg şi acţiunile tale vor reflecta Întregul”



“Eu sunt o fetiţă, nu sunt capabilă de discursuri savante. Un copil care găseşte ceva frumos aleargă să îl arate colegilor săi de joacă; eu fac acelaşi lucru, aduc în faţa voastră ceva nespus de frumos şi de pur. Primiţi şi bucuraţi-vă de ceea ce vă ofer.”

sâmbătă, 18 august 2012

purtat de vant

juraminte, vorbe goale
de la unii pentru altii ce-au uitat
ca viata - o traiesti, nu o promiti.

un cuvant purtat de vant
peste timp si peste loc,
dintr o vreme n care omul
cu tacerea era prieten,
naste lumi si universuri
peste care omul trece.
cu uimire el priveste
se minuna si incata
si tot cata sa nteleaga
cum de astea se-ntamplara ...
si uitand de toate astea,
el dezlantuie furtuni
de cuvinte si de lumi
ce se ntrec in a se naste si a muri.

omule tu ce alegi?
vorbe goale, promisiuni?
intelesuri nentelese si mistere
ce au venit de nicaieri
sa te asculte, sa te ndrume?

doara taci!
purtat de vant
raspunsu-ti vei afla

joi, 16 august 2012

Es-dur

   

ca o ploaie usoara de primavara scuturand florile,
 luminand cerurile,
pasesti prin mine de nicaieri venind.
te privesc a-ntrebare si mi raspunzi cu un suras.
au nu sti tu oare? - surasul tau e inceput de sarut ...




pescarusi dau culoare rasaritului
despicand cu aripile lor calea soarelui

din pletele mele, verde padure
tasnesc fluturi colorati inseninandu-ti calea.


privirile tale deschid calea visurilor
si-mi picteaza pe buze urma sarutului tau

 

miercuri, 1 august 2012

urme

 


Invatam sa ne privim, sa ne analizam, sa dam importanta la ceea ce suntem in acum. Si totusi, dincolo de noi e o lume intreaga : sunt oameni, frunze, copaci, caini, pasari, sobolani, serpi, e cer, e furtuna, e munte, e desert sau e mare. O lume intreaga care e creatia noastra si care prin alegerea de a privi, de a da atentie maretiei ce suntem, miracolului ce ni se dezvaluie in fiece clipa, e scoasa in afara cercului atentiei noastre.
Ori de cate ori privind doar in noi, uitam ca fiecare respiratie a noastra, fiecare pas al nostru reprezinta o influenta, o interferenta asupra celor ce ne inconjoara, si astfel ne restrangem campul de influenta. In general, campul de influenta al unui om este de 5 metri. Doar 5 metri de jur imprejurul nostru este zona din jurul sau careia un om ii da atentie, dar este in acelasi timp si zona pe care sufletul nostru o poate lumina, incalzi, iubi. Cu fiecare imagine, cu fiecare respiratie i permitem sufletului sa atinga cu iubirea lui o zona.
E doar o alegere cat de limitata sau nelimitata este zona peste care ne purtam sufletul. 




Sometimes it happens that a man's circle of horizon becomes smaller and smaller, and as the radius approches zero it concentrates on one poin.And then that becomes his point of  view.

                                                                                                                                          David Hilbert



 ... si daca nu fusese destul ... de la Horia Ţurcanu zicere :

" A rămâne centrat pe de-o parte, focalizat în interior, mereu în conexiune cu sine, transparent la influenţele formei, este echivalent cu “şederea”.

A te mişca, a merge, a explora pentru a nu rămâne niciodată prizonierul obişnuinţelor, al mecanismelor de gândire, a rupe mereu legăturile rigide pe care mentalul tinde să le sudeze, şi în acelaşi timp a rămâne mereu conectat cu marele flux al vieţii, acesta este “mersul”.
....

“Aşează-te şi mergi!” i-a spus lui Jean Yves Leloup un călugăr isihast de la Athos, “aceasta este Calea”. A fi împreună cu tine însuţi, a te deschide şi a simţi Prezenţa, a fi una cu Fiinţa.
                                                                                                                         

luni, 9 iulie 2012

miercuri, 4 iulie 2012

orchideea

  ... un tata spunand povesti fetitei lui si pentru ca trebuie sa plece ii prinde o orhidee in par ... dupa ani, fetita devenita femeie, intoarsa in tara, in casa parintilor ei trece prin o sumedenie de situatii care, desi menite sa o sensibilizeze si indeparteze de acel loc, o ajuta sa isi manifeste dragostea, caldura, puterea de a raspunde violentei cu o vorba buna, cu o privire calda si cu o floare prinsa mereu in parul ei 


    un film dedicat unei femei ce a plecat de langa sot si copii pentru o saptamana, maxim doua si dupa 22 de ani este inca in tara sa natala  ... o femeie ce a pierdut aniversari, sarbatori si ultimele clipe cu persoane dragi pentru a sustine o tara, o idee, o credinta ... o femeie ce a castigat dragostea, caldura, rabdarea ... dar si un Nobel pentru pace



 
" Dupa 15 ani de arest la domiciliu, Aung San Suu a fost eliberata in 2010. Potrivit Amnesty International junta din Birmania continua sa aiba un bilant dezastruos in materie de drepturile omului. Junta din Birmania este acuzata de ucidere in masa, tortura, violuri dar si de obligarea la munca a adultilor si a copiilor.  In prezent exista 2100 detinuti politici in detentie, dintre care 17 sunt jurnalisti cameramani. Cativa dintre colegii lor au contribuit, cu mult curaj, la realizarea acestui film.

Please use your liberty to promote ours. Va rog folositi-va libertatea pentru a o promova pe a noastra.
Aung San Suu Kyi "

duminică, 24 iunie 2012

binecuvantare


   

 
     Se dau ca prime semne ale autismului faptul ca bebelusul zambeste rareori (nemanifestandu si bucuria nici cand parintii apar in preajma lor), de obicei nu imita sunetele sau miscarile celor din jur, raspund ocazional cand sunt strigati (de aceea de multe ori se considera ca ar avea deficiente auditive), contactul viziual este perturbat  (este posibil fie sa isi fixeze privirea, sa para ca are loc contactul vizual intre parinte si copil, fie se pierde contactul vizual relativ repede, dar este deasemenea posibil sa isi fereasca privirea in mod constant), pare sa fie deranjat de contactul fizic, de mirosuri, de zgomote, rareori atrage atentia parintelui, miscarile nu au suplete, precum si  repetarea obsedanta a anumitor gesturi.


     In practica toate astea le uiti, raman doar ochii de copil, cu sufletul curat, apare linistea ce de multe ori ii inconjoara - cei mai multi dintre ei nu simt necesitatea de a verbaliza sau nu pot; apar gesturi mici pe care uneori sau altadata nu le creditai, iti dai seama ca pentru a lega un siret este necesar sa coordonezi mai multi muschi decat ai fi putut sa te gandesti - pentru ca sincer, de prea putine ori ne acordam timpul pentru a ne gandi la ce implica un gest atat de uzual - si ce incantare cand un astfel de copil se schimba singur sau iti cere sa il ajuti pentru a rezolva o sarcina pe care, din cauza miscarilor lipsite de gratie, nu o poate indeplini singur. Fiecare gest are in spatele lui inimi deschise, disponibilitate, ore de munca si de implicare, pentru ca daca oricare dintre acestea lipseste,, la oricare dintre cei implicati in viata acestuia, copilul sfarseste prins in lumea sa. 


     Cand, lucrand cu un copil, dupa  6 - 8 luni de zile observi ca acesta comunica cu tine, are incredere in tine si vine in intampinarea ta uiti cate ore ti au luat pentru a il invata sa spuna un simplu buna. Un zambet fericit asternut pe chipul unui asemenea copil e mai mult decat miscarea unor muschi, ei nu stiu sa citeasca si sa invete sentimentele, emotiile celor din jur ... si cand dincolo de zambetul obrazului, e zambetul copilului tot ce poti face e sa fi recunoscator pentru imensa sansa de a fi prezent, de a participa la eveniment. Ce incantare sa stii ca a depasit cu o jumatate de pas tacerea si distanta pe care in mod natural le pune intre el si cei din jurul sau!

poze adunate de pe net

miercuri, 13 iunie 2012

Puritate


 
Cand ceva in viata nu merge dupa cum iti doresti incepi sa te intrebi “de ce”: De ce ti se intampa tie asta? De ce trebuia sa patesti tocmai tu asta? De ce trebuia sa se comporte asa cu tine? De ce trebuia sa ploua taman cand tu te ai imbracat frumos? De ce e atata praf pe strada de nici nu se mai cunoaste ca ai pantofi noi? Si cate alte “de ce”uri ... si cauti raspunsurile, cu infrigurare, chiar, gandind si traind cu convingerea ca odata dezlegat misterul lui “de ce” vei putea respira linistit; ca intelegand motivul, rostul, sensul vietii toate ti se vor fi clarificat.
In cautarea asta uiti sa privesti, sa asculti, sa atingi, sa simti, sa te bucuri, sa plangi, sa respiri, chiar ...totul devine sters si isi estompeaza contururile sub straturile de praf si lipsa de atentie. Dar miracolul vietii nu i in “de ce” ...atunci cand uiti “de ce”ul, cand nu ii mai dai atentie, constati ca inima pluteste si pulseaza si viseaza - mai ceva ca mintea :) ; descoperi in tine sentimente, emotii, trairi pe care le ascundeai dupa “de ce”uri, le inabuseai asteptand momentul potrivit - cel de dupa cunoasterea motivului ... dar daca “de ce”ul nu isi mai are rostul, daca viata nu are un rost si daca visul e doar de dragul de a visa, fara certitudini si fara credinte, fara pamant solid sau altceva in care sa ti aflii sprijinul, ce mai ramane?
Cand doi oameni se indragostesc nu stau sa se intrebe de ce pentru ca asta ar face ca mirajul sa se destrame. Cand doi oameni se indragostesc privirile pe care si le daruiesc poarta cu ele miracolul, puritatea, iubirea, infinitul ...
“ ... arati bine, e normal  si el jumatate fastacit, jumatate incantat, multumeste ...a venit sa isi faca treaba, ce lagatura are asta cu arati bine?“ dar nu intreaba, zambeste ...


si astfel in lumea lor un miracol a capatat putere, energie ... in licarul din ochii lui se oglindeste licarul din ochii ei si pentru o secunda mare cat tot universul uitand de “de ce “ uri si de rost, se lasa prinsi in viltoarea iubirii ...

Fara “de ce”uri zidurile se darama, lacatele se desfac, usile se deschid si sufletele se dezgolesc ... pentru ca ea, iubirea, vine intotdeauna pe nepregatite ca o furtuna de vara, ca un taifun ce strica tot in cale, fara sa ii pese de motive, de rosturi sau de ce strica ... se aseaza bine, curata tot in calea i cu meticuliozitate de inginer si apoi lasa locul liber ... sa il alinte vantul, sa il picure ploaia, sa il mangaie soarele, sa simta miracolul si sa traiasca puritatea ...

Iubirea vine pe aripile gratiei ...
miracolului de a trai, de a respira, de a exista

luni, 14 mai 2012

permite-mi sa te inteleg


                        
" ...naturii nu ii pasa. Daca o specie vrea sa supravietuiasca, trebuie sa demonstreze ca merita. 
Cand vin inundatiile, furnicile se tin una de alta, creand astfel o pluta vie ce se mentine la suprafata apei pana ce apele se retrag... luni, daca este necesar.
Deci cum poate o specie sa realizeze asta? Instinct? Incercari repetate? A fost candva o furnica maturata de torentul de apa ce s-a prins de o alta, afland astfel ca impreuna pot pluti? Si daca ai fi cel care stie ce trebuie facut, dar nu ai avea cuvintele? Cum ii faci pe ceilalti sa te inteleaga?"


     Am cunoscut fiinte minunate, de care m am indragostit fara sa imi pese ca vorbele mele, ca sensurile mele de cele mai multe ori nu ajung pana la ele. Unora le lipseste constiinta de sine, altora constientizarea, altora spatialitate, ori temporalitatea sau toate la un loc, dar asta nu le stirbeste din minunatia ce sunt. 
    Poate ca pentru ei nu exista in spate ori partile pe care nu le vad, poate ca generalizarea realitatii, detaliile, perceptiile si alte opinii psihologice nu sunt cuprinse in lucrurile importante pentru aceste fiinte minunate, insa lumea lor e minunata. 
   Orice lucru care altcuiva ar putea parea marunt, ordinar, neinteresant or al carui sens poate parea dificil de descifrat, poate fi fascinant pentru aceste fiinte. O raza de soare, o floare, o picatura de apa, o frunza sau un pom si nu doar atat, orice le transmite ceva ... doua sireturi invartite intre degetele mici reprezinta tot stimulul de care sufletelul ala poate avea nevoie pentru a fi fericit. Emotia, timiditatea se pot manifesta in voie printr-un gangurit sau un lalait, un dans sau o rasucire. Un clipit de ochi poate insemna "ma bucur sa te vad" sau "faci cam mult zgomot", iar pentru ei nu conteaza ca mama sau tata sau bunica vrea "ca ei sa dea frumos la masa cu musafirii", ei se vor descalta si se vor juca cu degetele de la picioare, daca asta e ceea ce le incanta sufletul in acel moment. O bucata de hartie sau o scama mica le poate aduce la fel de multe informatii cate uneori pot primi in ore intregi de educatie. 
   Si cum, atat de frumos, o spune Tudor Mitasov "Astfel ni se dovedeste, de catre insesi persoanele cu autism, ca de foarte multe ori, cele lipsite de empatie sunt persoanele nonautiste, nu cele autiste."

vineri, 11 mai 2012

Declaratie de dragoste

 Stela Enache si Florin Bogardo

Tu eşti tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa căruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însuşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
Şi-s tristă de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.
Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostagolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.
Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Şi greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre,
Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.
"Tu esti" George Sovu

duminică, 22 aprilie 2012

Desiderata - Max Ehrmann


Treci cu calm prin zgomote si graba si adu-ti aminte cum ar putea fi pacea in liniste.
Pe cat posibil impaca-te bine cu toata lumea, fara a fi insa supus.

Rosteste-ti adevarul incet si clar si asculta-i pe ceilalti chiar si pe cei plicticosi si pe cei ignoranti caci ai si ei povestea lor.

Evita persoanele galagioase si agresive, ele sunt insulte aduse spiritului.
Daca te compari cu ceilalti poti deveni infumurat si acru caci intotdeauna vor fi persoane mai bune si mai rele decat tine.

Bucura-te atat de realizarile cat si de planurile tale.
 
 
 

Fii intotdeauna interesat de cariera ta, oricat de umila ar fi; ea e adevarata avere in norocul schimbator al vietii.
Invata sa fii precaut in afaceri, caci lumea e plina de inselaciune.

Dar asta sa nu te impiedice sa vezi virtutea acolo unde exista, multe persoane se zbat pentru idealuri inalte si peste tot viata e plina de eroism.

Fii tu insuti. Si mai ales nu te preface ca tii la cineva.
Nu fi cinic in iubire, caci ea este perena ca iarba, in fata tuturor desertaciunilor si deziluziilor.

Aduna cu grija experienta anilor si renunta de bunavoie la tinerete.
Intareste-ti spiritul ca sa te apere in fata nenorocirii. Dar nu te lasa amagit de iluzii.

Multe temeri se nasc din oboseala si singuratate.
Dincolo de disciplina necesara, fii bland cu tine insuti.

Esti un copil al universului, asa cum sunt copacii si stelele; ai dreptul sa fii aici.
 
 

Si chiar daca iti este sau nu clar, nu exista nici o indoiala ca universul se desfasoara asa cum trebuie.
Fii in relatii bune cu Dumnezeu, oricare ar fi forma sub care ti-L imaginezi si oricare ar fi munca si aspiratiile tale, pastreaza-ti sufletul curat in agitatia confuza a vietii.

Lumea e totusi frumoasa, cu toata perfidiile ei, cu toate inselaciunile si visele ei sfaramate.
Fii atent. Incearca sa fii fericit.

marți, 10 aprilie 2012

ritualul marii

diminetile ... au un mic ritual, un ritual al meu si al marii ... eu si marea dimineata... departe de toti, departe de orice, e liniste, sare, adiere, nisip si dans ... intr un final a invatat ca imi plac diminetile pe malul marii, momentele alea cand vantul adie peste plaja goala si mi vantura parul si aerul miroase a sare si cerul e mai mult sangeriu ... uneori impart bucuria asta, locul asta al meu il dezvalui ... o plimbare si inca una si privirea-i atenta si cercetatoare si simt de parca ar vrea sa am descopere; e aceeasi lupa, doar ca acum e doar o lupa ... intr-o dimineata mi-a spus "obisnuiai sa ma privesti asa, stii? cu ochii stralucind, cu buzele intredeschise a zambet, vibrand toata...acum ai stralucirea asta cand privesti marea, de parca esti indragostita de mare" .... 


diminietile .... au un mic ritual, e un ritual intre noi ... un dans si un ritual, o joaca si o voiosie pe care o stiu din adancurile-mi ... un val ce se apropie, ii vin in cale si apoi ma retrag chiar inainte ca el sa m-atinga ... un pas si inca unul si apa imi invaluie gleznele si stropii salta voiosi in jururul meu si bratele mele ating cerul ... sarut soarele si il daruiesc zilei ce doar incepe...

miercuri, 4 aprilie 2012

Rasul

Se spune ca ceea ce iese din normal este patologic, iar rasul nu are de ce sa iasa din aceasta schema. Astfel daca cei din juru-ti rad, iar tu nu o faci ar cam trebui sa iti faci probleme, sa cauti ajutor, un umar sau un imbold, un ceva; de asemenea daca cei din jurul tau nu rad, iar tu o faci ... mergi de te cata! Cu toate astea sau tocmai de asta ...


sâmbătă, 24 martie 2012

Touch

primit in dar si, ca orice dar, atrage dorinta de a  fi desfacut, pipait, mirosit, asa ca ma cufund in "desfacerea"-i si uit, inca de la primele 5 minute, sa ma mai intreb de impulsul ce a generat darul. devine nu fara importanta, ci mai degraba, atat de firesc daruibil ... un film despre un copil pentru care tacerea si lipsa de interactiune fizica sunt forma de manifestare a unui autism si a minunii ce se ascunde indaratul acestuia ... un film plin de sincronicitati, de modalitati subtile de interconectare a unor oameni ce par sa nu aiba de ce sa fie interconectati ... un film despre atentie, tacere si invatare, despre comunicare, schimbari si predare, despre miracolul ascuns in fiecare mic gest ... un telefon care suna, un pumn in plin, o privire clara, incredere, zambet de copil ... un film unde pana si ploaia si pana si pumnul au alt sens decat ar putea parea la o privire fugara 
"e despre logiica? pai ar trebui sa aiba o logica... caut niste raspunsuri...dumneata? adica crezi ca e vorba de dumneata...
treaba dumitale e sa urmaresti asceste numere...orbeste?... uneori, da ...
e adevarat, tata? .. nu, bineinteles ca nu ... a doua sansa despre care vorbeai...poti pleca acum
nici nu ma cunosti ... ai dreptate si nu ar trebui sa ma intereseze daca traiesti sau mori, dar imi pasa...pentru ca conteaza. trebuie, de asta am fost menit sa te gasesc. am aparut de doua ori azi. nu e o coincidenta ..." ..un film despre modul minunat in care haosul stie sa se transforme in ordine 
"7 miliarde de oameni pe o platenta mica, suspendata in vastitatea universului ...singuri. cum dam un sens acestui fapt este marele mister al existentei noastre fragile. poate faptul ca suntem singuri ne tine la un loc, ne face sa avem nevoie unii de altii in cel mai neinsemnat fel. creeand un amestec cuantic din tine, din mine, din noi ... " 
si daca mai era nevoie de motive, pentru mine :) are o data de nastere tare frumoasa !!!   tot din seria sincronicitatilor :P ?

joi, 22 martie 2012

Soare, tu


     Tu esti un soare. Poate nu sti asta, dar esti un soare plin de lumina si de caldura, ce isi revarsa razele asupra a tot ce il inconjoara. Nimic nu poate fi ascuns de lumina ta, nici nu ar avea cum si de ce. 
       Dar tu poti sa nu sti ca esti un soare, sa ai impresia ca lumina, caldura ta nu vin de la tine, ci sunt o binecuvantare a unui zeu binevoitor. Si astfel creezi o separare intre tine si lumina ta, o usa.
      Cand inchizi o usa, in dosul ei, teama si intunericul isi pot afla farama de adapost, iar tu consumi energie pentru a mentine usa pe pozitie ... pentru ca prin natura noastra suntem deschisi si luminosi si plini de iubire. Cu toate astea, ai invatat sa inchizi usi, sa separi, sa porti masti, sa te opresti din a fi ceea ce esti cu adevarat si ori de cate ori ceva sau cineva ajunge sa te indrepte spre deschiderea usii, cauti si gasesti argumentele si motivele cele mai potrivite pentru ca ea, usa, sa ramana inchisa. 
    Uneori, in linistea dindaratul usii se formeaza un zgomot, o vibratie ce te poate atrage si pentru un moment inspirat de aceasta atractie, tu sa intredeschizi usa si sa vezi dincolo de ea farama de intuneric si teama pitite departe de lumina. Atunci, iti poti dori sa lasi lumina sa patrunda si sa cauti modalitatea de a deschide usa, de a lasa cale deschisa luminii, doar ca, o data ce ai inchis o usa, nu mai este suficient sa o deschizi. Alaturi de intuneric, teama si usa e necesar sa fie transformata cu lumina si iubirea ta, iar asta iti va cere un efort si implicit, un consum de energie mult mai mare. 


    Cand esti deschis si luminezi ca un soare ce esti, temerile toate sunt departe de tine. Nu te intereseaza si nu sti de existenta a ceva ce ar putea ingradi ori opri lumina ta si atunci lumina asta se revarsa  intr un mod minunat in toate directiile luminad si cele mai intunecate cotloane. Scalzi totul in lumina, pentru ca, pentru tine, nu exista intuneric, nu exista teama, sunt doar niste chestii ce odata intrate in raza luminii tale se transforma intr un mod miraculos devenind parti din tine, luminate feeric de acceptarea si iubirea ce te anima.

vineri, 9 martie 2012

Calatoria

     "Tot ce am crezut intreaga mea viata mi-a fost luat si nu mai aveam nimic de care sa ma agat. Simteam pur si simplu ca ma prabusesc in gol. Nu existau pereti de care sa ma sprijin, nici un sol pe care sa aterizez.
     La inceput tumoarea, apoi incendiul, Irs-ul, lipsa de bani, sotul care ma parasea, disparitia lui Kelley - oare mai trebuia sa ma astept la ceva? Asa cum spuneam mai devreme, viata mea a inceput sa reflecte intocmai experienta pe care am trait-o in India : ca egoul meu (identitatea pe care mi-o cunosteam) a fost facut tandari! De data aceasta, identitatea mea sociala - de mama, de sotie devotata si iubita, de proprietara a unui camin,  ba chiar si capacitatea mea de a supravietui - era facuta zob! 

     Ca de obicei, Sursa imi oferea o lectie importanta, folosindu-se de viata mea ca de o sala de clasa. Cand mi-a trimis in dar tumoarea, ea m-a invatat sa eu nu sunt totuna cu corpul meu. Cand mi-a trimis in dar incendiul, m-a invatat ca eu nu sunt una cu posesiunile mele materiale. Cand mi-a trimis in dar raspunsul de la IRS, m-a invatat ca eu nu sunt una cu banii si cu capacitatea mea de a supravietuii. Cand mi-a trimis in dar scrisoarea lui Kelley, m-a invatat ca eu nu sunt una cu relatiile mele. In sfarsit, cand mi-a trimis in dar tradarea lui Don, ea m-a invatat ca eu nu sunt una cu casnicia mea. Eu sunt una doar cu aceasta iubire infinita, care continua sa ramana prezenta inclusiv atunci cand toate celelalte lucruri dispar din viata mea."


Brandon Bays