prin mine

toate gandurile pe care le-am lasat sa ma raneasca, toti pasii pe care nu i-am facut dintr-o teama sau alta, toti oamenii carora nu le-am premis sa deschida in mine universul ce sunt ....sunt modalitati prin care ma pedepsesc, prin care accept sa ma omor cate un pic, prin care incalc iubirea divina ...

de fiecare data cand cer altora ce eu pot sau nu pot oferi, am pretentia ca stiu mai bine decat ei care e drumul cel bun si ca implicit sunt mai buna decat ei, pozitionandu-ma automat intr-o pozitie de putere ...
in fapt fiecare alege pentru sine, alegerile mele pot fi bune si minunate decat pentru mine, pentru nimeni altcineva si orice as invata din ele e doar ceea ce eu vad sau inteleg, nu are legatura cu nimeni si nimic altceva ... in oricate cuvinte sau feluri as putea sa explic cuiva singura modalitate prin care as putea sa ii arat ceva cat de cat apropiat de ceea ce eu vad/inteleg/simt e la nivel energetic acolo unde cuvintele nu-si au rostul ...


nu poti obliga pe nimeni sa fie sincer ... asta.i treaba de interior, e ceva intre tine si tine, nu ceva ce faci cu cineva sau pt cineva ... sa spui mereu ceea ce simti e semn ca te iubesti, ca te apreciezi, ca onorezi darul bunului ce se manifesta prin tine ... si daca careva nu.ti apreciaza sinceritatea nu e pentru ca ar trebui sa schimbe sau sa schimbi ceva, e doar semn ca n.are ce cauta in viata ta sau tu in a sa ... la fel cum nu conteaza cum te vede sau ce crede cineva in legatura cu tine, ci conteaza cum esti tu cu adevarat si daca tu esti in adevar cu tine, toti ceilalti nu vor putea sa fie altfel in preajma ta ...