Tu esti un soare. Poate nu sti asta, dar esti un soare plin de lumina si de caldura, ce isi revarsa razele asupra a tot ce il inconjoara. Nimic nu poate fi ascuns de lumina ta, nici nu ar avea cum si de ce.
Dar tu poti sa nu sti ca esti un soare, sa ai impresia ca lumina, caldura ta nu vin de la tine, ci sunt o binecuvantare a unui zeu binevoitor. Si astfel creezi o separare intre tine si lumina ta, o usa.
Cand inchizi o usa, in dosul ei, teama si intunericul isi pot afla farama de adapost, iar tu consumi energie pentru a mentine usa pe pozitie ... pentru ca prin natura noastra suntem deschisi si luminosi si plini de iubire. Cu toate astea, ai invatat sa inchizi usi, sa separi, sa porti masti, sa te opresti din a fi ceea ce esti cu adevarat si ori de cate ori ceva sau cineva ajunge sa te indrepte spre deschiderea usii, cauti si gasesti argumentele si motivele cele mai potrivite pentru ca ea, usa, sa ramana inchisa.
Uneori, in linistea dindaratul usii se formeaza un zgomot, o vibratie ce te poate atrage si pentru un moment inspirat de aceasta atractie, tu sa intredeschizi usa si sa vezi dincolo de ea farama de intuneric si teama pitite departe de lumina. Atunci, iti poti dori sa lasi lumina sa patrunda si sa cauti modalitatea de a deschide usa, de a lasa cale deschisa luminii, doar ca, o data ce ai inchis o usa, nu mai este suficient sa o deschizi. Alaturi de intuneric, teama si usa e necesar sa fie transformata cu lumina si iubirea ta, iar asta iti va cere un efort si implicit, un consum de energie mult mai mare.
Dar tu poti sa nu sti ca esti un soare, sa ai impresia ca lumina, caldura ta nu vin de la tine, ci sunt o binecuvantare a unui zeu binevoitor. Si astfel creezi o separare intre tine si lumina ta, o usa.
Cand inchizi o usa, in dosul ei, teama si intunericul isi pot afla farama de adapost, iar tu consumi energie pentru a mentine usa pe pozitie ... pentru ca prin natura noastra suntem deschisi si luminosi si plini de iubire. Cu toate astea, ai invatat sa inchizi usi, sa separi, sa porti masti, sa te opresti din a fi ceea ce esti cu adevarat si ori de cate ori ceva sau cineva ajunge sa te indrepte spre deschiderea usii, cauti si gasesti argumentele si motivele cele mai potrivite pentru ca ea, usa, sa ramana inchisa.
Uneori, in linistea dindaratul usii se formeaza un zgomot, o vibratie ce te poate atrage si pentru un moment inspirat de aceasta atractie, tu sa intredeschizi usa si sa vezi dincolo de ea farama de intuneric si teama pitite departe de lumina. Atunci, iti poti dori sa lasi lumina sa patrunda si sa cauti modalitatea de a deschide usa, de a lasa cale deschisa luminii, doar ca, o data ce ai inchis o usa, nu mai este suficient sa o deschizi. Alaturi de intuneric, teama si usa e necesar sa fie transformata cu lumina si iubirea ta, iar asta iti va cere un efort si implicit, un consum de energie mult mai mare.
Cand esti deschis si luminezi ca un soare ce esti, temerile toate sunt departe de tine. Nu te intereseaza si nu sti de existenta a ceva ce ar putea ingradi ori opri lumina ta si atunci lumina asta se revarsa intr un mod minunat in toate directiile luminad si cele mai intunecate cotloane. Scalzi totul in lumina, pentru ca, pentru tine, nu exista intuneric, nu exista teama, sunt doar niste chestii ce odata intrate in raza luminii tale se transforma intr un mod miraculos devenind parti din tine, luminate feeric de acceptarea si iubirea ce te anima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu