urme

 

Invatam sa ne privim, sa ne analizam, sa dam importanta la ceea ce suntem in acum. Si totusi, dincolo de noi e o lume intreaga : sunt oameni, frunze, copaci, caini, pasari, sobolani, serpi, e cer, e furtuna, e munte, e desert sau e mare. O lume intreaga care e creatia noastra si care prin alegerea de a privi, de a da atentie maretiei ce suntem, miracolului ce ni se dezvaluie in fiece clipa, e scoasa in afara cercului atentiei noastre.

Ori de cate ori privind doar in noi, uitam ca fiecare respiratie a noastra, fiecare pas al nostru reprezinta o influenta, o interferenta asupra celor ce ne inconjoara, si astfel ne restrangem campul de influenta. In general, campul de influenta al unui om este de 5 metri. Doar 5 metri de jur imprejurul nostru este zona din jurul sau careia un om ii da atentie, dar este in acelasi timp si zona pe care sufletul nostru o poate lumina, incalzi, iubi. Cu fiecare imagine, cu fiecare respiratie i permitem sufletului sa atinga cu iubirea lui o zona.

E doar o alegere cat de limitata sau nelimitata este zona peste care ne purtam sufletul. 

Sometimes it happens that a man's circle of horizon becomes smaller and smaller, and as the radius approches zero it concentrates on one poin.And then that becomes his point of  view.

                                                                                                                                          David Hilbert

 ... si daca nu fusese destul ... de la Horia Ţurcanu zicere :

" A rămâne centrat pe de-o parte, focalizat în interior, mereu în conexiune cu sine, transparent la influenţele formei, este echivalent cu “şederea”.

A te mişca, a merge, a explora pentru a nu rămâne niciodată prizonierul obişnuinţelor, al mecanismelor de gândire, a rupe mereu legăturile rigide pe care mentalul tinde să le sudeze, şi în acelaşi timp a rămâne mereu conectat cu marele flux al vieţii, acesta este “mersul”.

....

“Aşează-te şi mergi!” i-a spus lui Jean Yves Leloup un călugăr isihast de la Athos, “aceasta este Calea”. A fi împreună cu tine însuţi, a te deschide şi a simţi Prezenţa, a fi una cu Fiinţa.

                                                                                                                         

creion

  

 

orchideea

  ... un tata spunand povesti fetitei lui si pentru ca trebuie sa plece ii prinde o orhidee in par ... dupa ani, fetita devenita femeie, intoarsa in tara, in casa parintilor ei trece prin o sumedenie de situatii care, desi menite sa o sensibilizeze si indeparteze de acel loc, o ajuta sa isi manifeste dragostea, caldura, puterea de a raspunde violentei cu o vorba buna, cu o privire calda si cu o floare prinsa mereu in parul ei 

    un film dedicat unei femei ce a plecat de langa sot si copii pentru o saptamana, maxim doua si dupa 22 de ani este inca in tara sa natala  ... o femeie ce a pierdut aniversari, sarbatori si ultimele clipe cu persoane dragi pentru a sustine o tara, o idee, o credinta ... o femeie ce a castigat dragostea, caldura, rabdarea ... dar si un Nobel pentru pace

 

" Dupa 15 ani de arest la domiciliu, Aung San Suu a fost eliberata in 2010. Potrivit Amnesty International junta din Birmania continua sa aiba un bilant dezastruos in materie de drepturile omului. Junta din Birmania este acuzata de ucidere in masa, tortura, violuri dar si de obligarea la munca a adultilor si a copiilor.  In prezent exista 2100 detinuti politici in detentie, dintre care 17 sunt jurnalisti cameramani. Cativa dintre colegii lor au contribuit, cu mult curaj, la realizarea acestui film.

Please use your liberty to promote ours. Va rog folositi-va libertatea pentru a o promova pe a noastra.

Aung San Suu Kyi "

binecuvantare

   

 

     Se dau ca prime semne ale autismului faptul ca bebelusul zambeste rareori (nemanifestandu si bucuria nici cand parintii apar in preajma lor), de obicei nu imita sunetele sau miscarile celor din jur, raspund ocazional cand sunt strigati (de aceea de multe ori se considera ca ar avea deficiente auditive), contactul viziual este perturbat  (este posibil fie sa isi fixeze privirea, sa para ca are loc contactul vizual intre parinte si copil, fie se pierde contactul vizual relativ repede, dar este deasemenea posibil sa isi fereasca privirea in mod constant), pare sa fie deranjat de contactul fizic, de mirosuri, de zgomote, rareori atrage atentia parintelui, miscarile nu au suplete, precum si  repetarea obsedanta a anumitor gesturi.

 

     In practica toate astea le uiti, raman doar ochii de copil, cu sufletul curat, apare linistea ce de multe ori ii inconjoara - cei mai multi dintre ei nu simt necesitatea de a verbaliza sau nu pot; apar gesturi mici pe care uneori sau altadata nu le creditai, iti dai seama ca pentru a lega un siret este necesar sa coordonezi mai multi muschi decat ai fi putut sa te gandesti - pentru ca sincer, de prea putine ori ne acordam timpul pentru a ne gandi la ce implica un gest atat de uzual - si ce incantare cand un astfel de copil se schimba singur sau iti cere sa il ajuti pentru a rezolva o sarcina pe care, din cauza miscarilor lipsite de gratie, nu o poate indeplini singur. Fiecare gest are in spatele lui inimi deschise, disponibilitate, ore de munca si de implicare, pentru ca daca oricare dintre acestea lipseste,, la oricare dintre cei implicati in viata acestuia, copilul sfarseste prins in lumea sa. 

 

     Cand, lucrand cu un copil, dupa  6 - 8 luni de zile observi ca acesta comunica cu tine, are incredere in tine si vine in intampinarea ta uiti cate ore ti au luat pentru a il invata sa spuna un simplu buna. Un zambet fericit asternut pe chipul unui asemenea copil e mai mult decat miscarea unor muschi, ei nu stiu sa citeasca si sa invete sentimentele, emotiile celor din jur ... si cand dincolo de zambetul obrazului, e zambetul copilului tot ce poti face e sa fi recunoscator pentru imensa sansa de a fi prezent, de a participa la eveniment. Ce incantare sa stii ca a depasit cu o jumatate de pas tacerea si distanta pe care in mod natural le pune intre el si cei din jurul sau!

 

poze adunate de pe net

Puritate

 

Cand ceva in viata nu merge dupa cum iti doresti incepi sa te intrebi “de ce”: De ce ti se intampa tie asta? De ce trebuia sa patesti tocmai tu asta? De ce trebuia sa se comporte asa cu tine? De ce trebuia sa ploua taman cand tu te ai imbracat frumos? De ce e atata praf pe strada de nici nu se mai cunoaste ca ai pantofi noi? Si cate alte “de ce”uri ... si cauti raspunsurile, cu infrigurare, chiar, gandind si traind cu convingerea ca odata dezlegat misterul lui “de ce” vei putea respira linistit; ca intelegand motivul, rostul, sensul vietii toate ti se vor fi clarificat.

In cautarea asta uiti sa privesti, sa asculti, sa atingi, sa simti, sa te bucuri, sa plangi, sa respiri, chiar ...totul devine sters si isi estompeaza contururile sub straturile de praf si lipsa de atentie. Dar miracolul vietii nu i in “de ce” ...atunci cand uiti “de ce”ul, cand nu ii mai dai atentie, constati ca inima pluteste si pulseaza si viseaza - mai ceva ca mintea :) ; descoperi in tine sentimente, emotii, trairi pe care le ascundeai dupa “de ce”uri, le inabuseai asteptand momentul potrivit - cel de dupa cunoasterea motivului ... dar daca “de ce”ul nu isi mai are rostul, daca viata nu are un rost si daca visul e doar de dragul de a visa, fara certitudini si fara credinte, fara pamant solid sau altceva in care sa ti aflii sprijinul, ce mai ramane?

Cand doi oameni se indragostesc nu stau sa se intrebe de ce pentru ca asta ar face ca mirajul sa se destrame. Cand doi oameni se indragostesc privirile pe care si le daruiesc poarta cu ele miracolul, puritatea, iubirea, infinitul ...

“ ... arati bine, e normal  si el jumatate fastacit, jumatate incantat, multumeste ...a venit sa isi faca treaba, ce lagatura are asta cu arati bine?“ dar nu intreaba, zambeste ...

si astfel in lumea lor un miracol a capatat putere, energie ... in licarul din ochii lui se oglindeste licarul din ochii ei si pentru o secunda mare cat tot universul uitand de “de ce “ uri si de rost, se lasa prinsi in viltoarea iubirii ...

Fara “de ce”uri zidurile se darama, lacatele se desfac, usile se deschid si sufletele se dezgolesc ... pentru ca ea, iubirea, vine intotdeauna pe nepregatite ca o furtuna de vara, ca un taifun ce strica tot in cale, fara sa ii pese de motive, de rosturi sau de ce strica ... se aseaza bine, curata tot in calea i cu meticuliozitate de inginer si apoi lasa locul liber ... sa il alinte vantul, sa il picure ploaia, sa il mangaie soarele, sa simta miracolul si sa traiasca puritatea ...

Iubirea vine pe aripile gratiei ...

miracolului de a trai, de a respira, de a exista

permite-mi sa te inteleg

                        

" ...naturii nu ii pasa. Daca o specie vrea sa supravietuiasca, trebuie sa demonstreze ca merita. 

Cand vin inundatiile, furnicile se tin una de alta, creand astfel o pluta vie ce se mentine la suprafata apei pana ce apele se retrag... luni, daca este necesar.

Deci cum poate o specie sa realizeze asta? Instinct? Incercari repetate? A fost candva o furnica maturata de torentul de apa ce s-a prins de o alta, afland astfel ca impreuna pot pluti? Si daca ai fi cel care stie ce trebuie facut, dar nu ai avea cuvintele? Cum ii faci pe ceilalti sa te inteleaga?"

     Am cunoscut fiinte minunate, de care m am indragostit fara sa imi pese ca vorbele mele, ca sensurile mele de cele mai multe ori nu ajung pana la ele. Unora le lipseste constiinta de sine, altora constientizarea, altora spatialitate, ori temporalitatea sau toate la un loc, dar asta nu le stirbeste din minunatia ce sunt. 

    Poate ca pentru ei nu exista in spate ori partile pe care nu le vad, poate ca generalizarea realitatii, detaliile, perceptiile si alte opinii psihologice nu sunt cuprinse in lucrurile importante pentru aceste fiinte minunate, insa lumea lor e minunata. 

   Orice lucru care altcuiva ar putea parea marunt, ordinar, neinteresant or al carui sens poate parea dificil de descifrat, poate fi fascinant pentru aceste fiinte. O raza de soare, o floare, o picatura de apa, o frunza sau un pom si nu doar atat, orice le transmite ceva ... doua sireturi invartite intre degetele mici reprezinta tot stimulul de care sufletelul ala poate avea nevoie pentru a fi fericit. Emotia, timiditatea se pot manifesta in voie printr-un gangurit sau un lalait, un dans sau o rasucire. Un clipit de ochi poate insemna "ma bucur sa te vad" sau "faci cam mult zgomot", iar pentru ei nu conteaza ca mama sau tata sau bunica vrea "ca ei sa dea frumos la masa cu musafirii", ei se vor descalta si se vor juca cu degetele de la picioare, daca asta e ceea ce le incanta sufletul in acel moment. O bucata de hartie sau o scama mica le poate aduce la fel de multe informatii cate uneori pot primi in ore intregi de educatie. 

   Si cum, atat de frumos, o spune Tudor Mitasov "Astfel ni se dovedeste, de catre insesi persoanele cu autism, ca de foarte multe ori, cele lipsite de empatie sunt persoanele nonautiste, nu cele autiste."

Declaratie de dragoste

 Stela Enache si Florin Bogardo

Tu eşti tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa căruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însuşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
Şi-s tristă de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.

Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostagolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.

Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,

Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Şi greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre,
Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.

"Tu esti" George Sovu