”De
fiecare dată când intri în contact cu cineva, caută să răspunzi la întrebarea:
oare ce încearcă acest om să mă înveţe? Sper că nu ai atâta naivitate încât
să-ţi imaginezi că te poţi duce la el pentru a-1 întreba: "Ştii ceva? M-am
săturat. Spune-mi direct ce vrei să învăţ de la tine." Nimeni nu va
recunoaşte nimic. Sunt nişte actori desăvârşiţi (ca lectură suplimentară îţi
recomand teoria vieţii ca o piesă de teatru). Singura informaţie autorizată
este aceasta, furnizată de mine. Acordă-mi puţin credit. Şi pentru că am o
simpatie specială pentru tine, ca ultim discipol, îţi voi da în continuare
câteva exemple de învăţare, din care te poţi inspira.
Secretara abia dacă te priveşte şi ţi se adresează ca şi cum ai fi proaspătul
absolvent al unei şcoli de debili mintali. Ea încearcă din greu să te înveţe
ceva despre respect.
Casiera de la bancă are o repeziciune în mişcări comparabilă cu cea a unei
octogenare paralizate. Într-o jumătate de oră ai înaintat 40 de centimetri şi
te gândeşti deja să renunţi la abonamentul Connex, a cărui factură ai dori să o
achiţi în următoarele 3 ore. Ea se trudeşte să te înveţe ceva despre răbdare.
În timpul examenului oral, profesorul te-a fixat mai bine de 10 minute, având o
figură inexpresivă. El s-a chinuit să te înveţe ceva despre sprijin.
Muncitorii pe care i-ai angajat pentru a-ţi renova casa se opresc imediat din
muncă şi devin foarte atenţi la compoziţia unei sticle cu vin, dacă-ţi trece
prin cap să-i slăbeşti din ochi. Ei se forţează să te înveţe ceva despre datorie.
Tatăl tău te îmbrăţişează o singură dată pe an, de ziua ta. El încearcă să te
înveţe ceva despre tandreţea paternă.
Fratele tău, care ajunge acasă înaintea ta, se ocupă minuţios de prăjituri,
având grijă să nu-ţi mai rămână nici una. El se străduie să te înveţe ceva
despre generozitate.
Copilul tău cheltuie într-o singură zi banii de buzunar pe toată săptămâna. El
se zbate să te înveţe ceva despre chibzuinţă.
Partenerul tău îţi cotrobăie prin telefon sau pe mail, pentru a vedea ce mesaje
ai mai primit. El depune mari eforturi pentru a te învăţa ceva despre încredere.
Mama ta e în permanenţă nemulţumită de notele pe care le ai. Când iei note
maxime nu spune nimic, când iei note mai mici de 10 te critică. Ea se căzneşte
să te înveţe ceva despre apreciere.
Prietena ta cea mai bună face public un anumit lucru despre tine, pe care o
rugasei explicit să nu-1 mai spună la nimeni. Ea încearcă să te înveţe ceva
despre confidenţialitate.
Sper că ţi-am oferit suficiente exemple pentru a te raporta
la viaţă altfel decât prin întrebarea "De ce-mi faci asta?", însoţită
de numeroase trăiri negative. Acum ştii. Mai e nevoie de un pas, foarte, foarte
mic. Să gândeşti cu propria ta minte şi să-ţi asimilezi lecţiile. "
De
cate ori prima ta reactie, in momentul in care ceva sau cineva a facut ca
ceea ce asteptai sa nu iti fie acordat, te-ai suparat sau enervat? Apoi, dupa
ceva vreme ai realizat cat de minunat te-a ajutat acel ceva in a cunoaste, in a
evolua si chiar, in a te cunoaste ca cel care esti acum?
Fiecare moment, fiecare gest,
fiecare respiratie este o oportunitate de a iti cunoaste limitarile, de a fi
fata in fata cu acela care esti, de a te intelege mai bine si a te
accepta. Fiecare situatie neplacuta, stanjenitoare, deranjanta, ndiferent
ca este vorba de casiera, de frate sau un necunoscut, fiecare nuanta de verde
crud al oricarui adevar taios te pune fata in fata cu cine esti, care iti sunt
neacceptarile, neintelegerile, luptele, dar totodata si lectia pe care o ai de
invatat. De tine depinde cum si daca le si folosesti. Si, cand asta se
intampla, tot ce-ti mai ramane de facut este sa multumesti ... acelui ceva,
cineva sau universului, nu conteaza! Totul e sa multumesti.
