multumesc

multumesc doamne pentru cerul asta, multumesc pentru frunze, multumesc pentru parfumul florilor, multumesc pentru adierea ce-mi mangaie corpul, multumesc pentru corpul asta ce-mi permite sa simt ... multumesc pentru cei care pleaca si pentru cei care raman... multumesc, doamne, pentru experientele pe care fiecare dintre ei mi le ofera si pentru minunata cale prin care ma inveti.... multumesc ca m-ai invatat sa ii iubesc, chiar si pe cei care aleg altfel decat mine ... multumesc bunule pentru iubirea ta si te rog sa ai grija de toti, sa faci sa le fie drumul plin de iubire si experiente inaltatoare, sa aduci muzica sufletului lor aproape de ei, sa o poata recunoaste si apoi canta la nevoie .... multumesc pentru ca imi ingadui sa invat, sa iubesc, sa fiu ... multumesc bunule pentru toate chiar daca uneori nu-ti inteleg calea si ma-ntunec, tu stii, m-ai daruit  luminii si ea nu are cum sa faca altfel decat sa lumineze ... multumesc bunule

stralucind

nu ce astept si nu ce primesc, ci ceea ce cu atata bucurie ofer imi incanta sufletul ... aminteste-mi - iubirea nu e decat iubire, nu cere, nu viseaza, nu inlantuie, nu spera, doar vibreaza adanc in fiecare clipa si in fiecare por, in fiecare adiere de vant, raza de soare sau falfaire de aripa ... si daca esti al meu sau sunt a ta e pentru clipa aia de eternitate plina cand buzele mele se sfarsesc acolo unde incep ale tale, cand in ochii port privirea ta plina de incantarea mea, cand ma tii in brate si universu-ntreg ne canta si noi dansam calcand pe nori, iar timpul se opreste-n loc ...

țepii iubirii mele

Nu-mi place când ... când cel care spune că sunt importantă pentru el nu-mi înțelege și acceptă stările. 
Da, sunt nervoasă uneori. 
Da, sunt certăreață uneori. 
Și da, e dreptul celuilalt să nu vrea să fie în preajma mea în momente de genul, dar există și altă variantă, nu doar uși închise. 
Da, sunt momente când sunt nervoasă, dar în general alea sunt momentele în care sunt lucruri de rezolvat și cu siguranță sunt exact momentele când aș avea cea mai mare nevoie să fiu înțeleasă, iubită, acceptată. 
Da, sunt certăreață uneori, dar e un altfel de a spune "îmi lipsește căldura, înțelegerea, iubirea. Ești dispus să îmi oferi din plinul tău?"
Da, sunt frumoasă când zâmbesc și din ochii mei pornește spre tine acea privire care te învăluie și fascinează.
Da, sunt minunată când cu un râset sau o îmbrățișare îți spulber toate temerile și îți ofer momente pline de căldură.
Da, brațele mele știu să ofere liniște când lumea ta se clatină de-un vânt neprielnic, dar ce se întâmplă când e furtună-n mine și nu o pot oferi? Da, știu iubi cum vrei tu, dar viu la pachet cu părți incomode, cu părți ce nu-ți vor plăcea, cu părți pline de ascunzișuri, întunecimi, adâncimi. Ești dispus să mă accepți și cu ele? Mi-ar plăcea să faci asta pentru că în toate întunecimile alea sunt dureri, suferințe și tristeți pe care îmi doresc să le vindec. Nu pot să îți promit că după o ceartă nu va începe alta, dar nici că după dragoste nu vei primi iar dragoste. Nu pot să îți promit că am să îți ofer mereu momente cu respirația întretăiată și inima bătând nebunește. De fapt nu pot promite nimic pentru că nu îmi sunt o persoană cunoscută mie, sunt doar o minune pe care sunt dispusă să o descopăr. Tu ești? Mi-ar face plăcere să mă însoțești, dar nu-ți promit dragoste, liniște și doar zile senine. Îți promit că fiecare discuție purtată în mod deschis, dincolo de ridicări de voce și inflamări, va lumina o întunecime; că fiecare moment în care-mi vei sta alături pe drumul meu va fi o experiență. Nu știu dacă vei câștiga și altceva. Mi-ar plăcea să îți spun că la sfârșitul călătoriei vei avea alături o persoană caldă, calmă, iubitoare, liniștită ... dar, dar nu îți pot spune asta. Pot să îți spun că voi lucra clipă de clipă pentru a deveni cea mai bună expresie a mea. Ce va însemna asta pentru tine nu îți pot spune, cum nu îți pot spune nici ca vreo secundă îți va fi bine sau comod cu mine. Pot să îți spun doar ca o ușă închisă te va ține departe de mine și că o discuție nervoasă, certăreață transformată în lacrimi de bucurie și mulțumire că ai înțeles și opinia mea te poate aduce mai aproape de inima mea și implicit pe mine de a ta.
Da, iubirea nu se clădește, se simte ... dar țepii trandafirului nu știrbesc frumusețea sau mirosul lui, doar oferă un motiv valid celui ce are nevoie de el...

...

lipeste-ti fruntea de a mea ...

si uita ca eu sunt femeia

ce cu un gest pe tine, barbatul,

sa-l farmece ar putea ...

si farmeca-ma tu, femeie,

dezlantuie in mine barbatul

ce de atata vreme il ascund ...

pentru ca in intalnirea mea cu tine,

sa fiu nu doar femeia ce te venereaza,

ci si barbatul ce-te adora ...

ajuta-ma sa schimb miscarea,

sa faca sa curga toate invers

si in timp ce te privesc

cu ochii inocententei te-oi fermeca barbate ....

iubirea

ca o mana calda peste obrazu' rece in dimineata inghetata

ca soapte mii langa urechea adormita pe care bucuria le cere spuse

ca un suras pornit din ochi inlacrimati cand inima isi afla calea 

ca vocea ce impresoara ca o miere topind gheata

ca degetele moi sarutand usor pielea acolo unde lacrima s-a scurs

ca imbratisarea cu care lumea a inceput ...

iubirea ta

tu esti al meu, eu sunt a ta ...

i-o clipa de eternitate plina 

cand buzele-mi se sfarsesc acolo unde ale tale incep

si-n ochii port privirea-ti plina de incantarea mea ...

cand tu ma tii in brate ntregul univers ne canta, 

iar noi dansam calcand pe nori ...

tu esti al meu si eu a ta sunt 
e noapte si noi frematam pamantul 
cu soapte de luna sfintite...

iubesc oamenii

m-am trezit invaluita de oameni, oameni minunati pe care ii stiam si ii stiu in feluri mici si-n feluri mari, ascunzandu-se si amagindu-se, minunandu-se si minunandu-ma de amestecul ce sunt si bucuria ce aduc cu gesturi mici, abia soptite ...cuvinte adunate anume ca sa creioneze ceva, un altceva decat se simte, in clipe mici desenate schiopatat pe o foaie prea mica pentru suflete atat de mari si apoi, secunda aia cand patruns de liniste sopteste -de cand nu am mai stat assa si simt cum pentru ei, acolo pamantu-ntreg sade in loc ...iubesc oamenii, mai ales cand ma infurie cu orgolii si judecati de valoare ...iubesc oamenii cand, fara nici o legatura cu mine, doar minunea de a privi, imi ating corzile si-mi fac inima sa dantuiasa ... cand dincolo de orolii si barbatii justificate in razboaie se strecoara o lacrima sau mici cuvinte soptite la urechea prea mica a bebelusului ce simte doar cu inima ce are inima sa-i spuie ... iubesc oamenii cand lasa de o parte temeri si frici si se avanta orbeste inainte doar pentru un nu stiu ce ... iubesc oamenii cand se tin de programe, legi si norme, cand le e frica, cand sunt ingroziti, cand inima le canta, cand este pace, bucurie si liniste in ei ... iubesc oamenii pentru fascinatia ce continua sa imi produca ori de cate ori as indrazni a spune ca-i cunosc