tacere

tacerea se lasa incet ..

e o tacere incordata in colturile camerei

in care n a mai patruns de mult soarele ..

asteapta, parca, sa porneasca muzica

din centru

si cuprinde cotloanele

cele mai intunecate

si mai uitate

si misca zorile

pe care le a lasat cineva pe pervaz.

e o tacere linistita, nemiscata

ca o apa ce si a uitat curgerea,

a lac ori a adanc de mare ..

la suprafata valuri

aducand a zambete,

a incruntari,

a cuvinte tipate,

a alinturi, a dor,

a pasi dansati ...

pe muzica ce poneste din centru

.

tacerea  nu stie inceputul,

pentru ca nu cunoaste nici sfarsitul;

e cat timpul, dar fara el.

tacerea mea incepe cu tacerea ta

de parca nu si ar cunoaste

rolul existentei  una fara alta .

si se termina o data

cu prima raza de soare.