Flash Forward

      Trecem de multe ori pe strada, pe hol, prin casa, prin viata pe langa oameni fara sa ii vedem, fara sa ii auzim, fara sa ne pese de ce sau de cum existenta lor si a noastra sunt ingemanate. Uneori ne grabim spre ceva, alteori suntem prea prinsi in noi, in a ne cunoaste si a ne afla, uneori visam cu ochii  deschisi pentru ca realitatea e departe de a fi multumitoare pentru cerintele noastre, alteori suntem atat de prinsi in ganduri, presupuneri, impresii, motivatii .... ne place sa comunicam, dar cand asta nu se intampla asa cum ne dorim, ne ascundem intr o carapace si asteptam  un moment mai prielnic. ne place sa ne spunem ca suntem unici, minunati in individualitatea noastra, dar nu sesizam ca asta ne indeparteaza, ne ascunde, ne separa de tot ceea ce este minunat in jur. 
      Cum ti ai trai viata daca ai stii ce urmeaza? Daca ai stii ca toate bucuriile de la cea mai mica si neinsemnata bucurie pana la cea la care iti e si teama sa speri, ti s ar implini, ar deveni realitate? Cum ti ai trai clipele daca ai sti ca la momentul x totul ar sta altfel decat acum, altfel decat ai sperat vreodata? Unde ai mai gasi bucuria prezentului sau puterea sa ai rabdare si sa lasi sa se intample? Cum ai trai daca ar exista si cea mai mica banuiala ca lucrurile nu vor mai sta multa vreme cum vrei tu...sau si mai rau, daca ai avea certitudinea ca asa va fi? Ai avea puterea sa lupti? Sa speri? Sa te bucuri? Ai mai putea zambi linistit la cei ce trec pe langa tine daca ai sti ca peste o vreme tu nu vei mai fi ? 

       Tie iti e teama ca viitorul tau se va adeveri, mie imi e teama ca al meu n-o va face.